Hmm - nici nu stiu de unde sa incep. De cand ma stiu am fost o iubitoare de animale si mereu mi-a placut sa le am in preajma mea. Am avut tot felul de caini, de pisici, de papagali si da, de bondari, tinuti in cutia de chibrituri :) Ii legam cu ata de picior cand eram mica si ma plimbam cu ei in zbor. Ce vremuri!

Dar revenind la prietenii mei, as vrea sa va povestesc despre Q si Astro, cainii mei de suflet. Cu Q am facut cunostinta acum 3 ani cand avea 1 luna si era cat palma mea. M-am indragostit de privirea lui si am simtit ca trebuie sa fie al meu. Zis si facut. Un labrador adorabil care speram sa fie indragit si de copii.

L-am luat si l-am dus acasa, unde as putea sa recunosc ca l-am cam rasfatat toti cu de toate, de la dormit in pat, la mancare buna gatita, de la putina joaca la foarte multa joaca. Vremea a trecut si el a crescut frumos, dar mare. Se simtea ca vrea mai mult spatiu, mai mult loc de alergat si de joaca. Asa ca i-am facut in curte un loc a lui cu o cusca frumoasa unde isi petrece anotimpurile calde, dar iarna cand vine Mos Gerila il las sa isi umple blana de caldura casei, respectand regulile casei ... pe cat posibil :) Copii se inteleg de minune cu el, fiecare aratand respect unul fata de celalat si imi place asta.

Dupa o perioada, intr-o zi de primavara, din plictiseala probabil, mi-a venit ideea sa mai iau un caine. Dar ce caine sa iau a fost intrebarea lunii. Nu as mai fi vrut unul mare, nu as fi vrut sa fie asa masiv, etc. Asa ca gandul mi-a fugit la un caine mic mic, astfel ca am ajuns la un adorabil pekinez de 3 luni pe care l-am adoptat foarte repede sub denumirea de Astro. :) Bine, copilul meu cel mic asa a dorit. Am fost de acord, pentru ca alternativa ar fi fost Clash Royal :)

Fiind primavara a avut placerea sa stea in curte, latrand tot ce misca si plimband prin toate colturile curtii ba un papuc, ba un tricou, ba orice altceva gasea. In curte a aparut o problema de suprematie intre Q si Astro, dar care s-a terminat in 2 secunde, cand Astro a inteles ca Q este seful mare, iar el seful mic :) De motanul incaltat Clash va povestesc altadata!

De atunci se inteleg de minune si isi petrec toate zile impreuna necajindu-se unul pe celalalt in perioada cand nu se joaca impreuna. In restul timpul sunt 2 lenesi tavaliti pe iarba. Si asta doream sa va spun - viata e frumoasa alaturi de toti prietenii nostri care ne sunt dragi!

Voi ce experiente aveti?