Citirea dumnezeiestilor Scripturi este mult mai plina de desfatare, decat pajistea si Paradisul. Caci acolo sunt flori care se ofilesc, aici in Scripturi, intelesurile prind aripi; acolo zefirul suflarilor, aici adierea Duhului Sfant; acolo buruienile cataratoare, aici purtarea de grija a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care canta, glasuiesc, acolo taraitul sarpelui, aici folosul citirii. []Citirea dumnezeiestilor Scripturi este mult mai plina de desfatare, decat pajistea si Paradisul. Caci acolo sunt flori care se ofilesc, aici in Scripturi, intelesurile prind aripi; acolo zefirul suflarilor, aici adierea Duhului Sfant; acolo buruienile cataratoare, aici purtarea de grija a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care canta, glasuiesc, acolo taraitul sarpelui, aici folosul citirii. Paradisul se gaseste intr-un loc, Scripturile au cuprins lumea intreaga. Paradisul a slujit timpurile randuite, in timp ce Scripturile, si in timpul iernii si in timpul verii au frunzele inverzite si dau rodul lor. Asadar, sa iei aminte la citirea Scripturilor, caci daca iei seama la aceasta, pleaca de la tine mahnirea si se infiripeaza inlauntrul tau desfatarea, dispare rautatea, prinde radacini virtutea si nu ajungi sa patimesti in valtoarea lucrurilor invartosate. Marea se involbureaza, dar tu plutesti senin pe ape, caci ai carmaci citirea Scripturilor, iar ispita lucrurilor nu smuceste odgonul (franghia care tine carma) si ca nu mint, stau marturie lucrurile acestea. Biserica a fost asediata inainte cu putine zile, tabara a fost pusa si focul din ochi se dezlantuie si maslinul nu l-a uscat. Sabiile n-au lipsit, dar nimeni n-a fost ranit. Portile imparatesti se afla in zbucium, dar Biserica in siguranta, cu toate ca razboiul a izbucnit de aici.

Cel ce a cerut sa se refugieze in acest loc si s-a aratat, n-a fost dat maniei acelora. Ce ne pasa, caci avem garantie sigura cuvintele: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui pe dansa . i cand zic Biserica, nu ma refer doar la loc, ci la felul de a vietui, nu la ziduri, ci la poruncile...