Era cunoscut de toti conflictul ce se ivise in sanul Oastei Domnului. Putini insa sunt aceia care cunosc acum adevarul asupra celor ce s-au petrecut. i inca si mai putini sunt cei care marturisesc acest adevar! Ne-a durut si ne-a framantat de la inceput, pe toti, cele petrecute la Sibiu marturisesc fratii contemporani acestor []Era cunoscut de toti conflictul ce se ivise in sanul Oastei Domnului.

Putini insa sunt aceia care cunosc acum adevarul asupra celor ce s-au petrecut. i inca si mai putini sunt cei care marturisesc acest adevar!Ne-a durut si ne-a framantat de la inceput, pe toti, cele petrecute la Sibiu marturisesc fratii contemporani acestor evenimente, care s-au rugat mereu si au staruit mereu pentru pace si impacare.

Parintele Iosif a propus Mitropoliei, de cinci ori, sa se faca un mare sfat al Oastei, in care sa se puna la punct toate chestiunile ce priveau bunul mers al Miscarii dar a fost mereu refuzat (vezi in Ecoul an. II, nr. 5 O declaratie).

Nu vom judeca noi acum toate acestea.

Este Cine sa le judece drept si fara partinire. Dar fata de unele nedumeriri, ne simtim datori sa reimprospatam testamentul ce ne-a ramas de la Parintele Iosif si ultimul lui cuvant referitor la aceasta pace, cuvant pe care si l-au insusit toti cei care au fost de fata la Sfatul din 12 Septembrie 1937. Traiesc inca poate multi dintre acei care au iscalit Motiunea de la acest sfat. Ea cuprinde tocmai ceea ce putea sa aduca pacea si linistea de mult asteptate. Toti cei caare au vazut-o si au citit-o, chiar straini, au spus ca nu se putea o mai fericita rezolvare, pentru a se ajunge la impacare, decat ceea ce se arata acolo.

Cu toate astea, pana la moartea Parintelui Iosif si nici dupa aceea, nu s-a primit nici un raspuns la aceasta Motiune.[1]In cele ce urmeaza, dam pe scurt raportul Sfatului din 12 Septembrie 1937, cu vorbirile Parintelui Iosif si Motiunea hotararea ce s-a luat atunci, la acest sfat.

Ziua de 12 Septembrie 1937Desi au fost instiintati doar unii frati, prin scrisori, a venit, pe langa delegatii gruparilor, inca o multime de alti frati si surori. Amintim aici cativa dintre cei mai cunoscuti:Preoti: Vladimir Popovici din Orhei, Bogoride si Munteanu din Bacau, Galea din Barlad, Ungur din Banat, Malcoci din Cetatea Alba si Bujoreanu din Bucovina.

Fratii: I. Tudusciuc inv. din Vaslui, avocat Malita Pavel din Oradea, Romanenco din Orhei, sora preoteasa Ouatu, fratele notar Dinis din Hunedoara, Pavel Ramneatu din Timis, Pl. Major Florea din Oradea, Ilie Marini din Sasciori Alba, I. Dita din Bucuresti, P. Sarghie si Eftimie din Tecuci, C. Parvu din Bucuresti, N. Urdea din Cluj, Miron Danut din Satu Mare, I. Muresan din Somes, Florea Calin din Teleorman, Ana Munteanu din Calarasi, Adam Borzea din Vinerea, Silvestru Barba din Suceava, erban din Cernauti, Gh. Glogus din Bucuresti, E. Ciobanu din Dorohoi, V. Cataniciu din Romosel, T. Ciurescu din Timis, I. Stoia din Severin, Trandafir Munteanu din Lugoj, N. Bihoi din Caras, Petru Stancu si S. Achim din Arad, Gr. Mantoc, M. Guicin, El. Parvan si D. Galan din Romanati, I. erbanescu si N. Dumitrescu din Craiova, Costica Dutu din Prahova, Sim. Sandu din Ploiesti, Gr. Farcas din Turda, Eleuta din Ismail, Mih. Cravcenco si Preda Lavrinte din Buzau, I. Tanasescu din Vlasca, I. Tudose din Turnu Severin, I. Pele si I. Popovici din Bihor, D. Clotan din Sighisoara, Leon Andronic din Radauti, Gordan din Cluj, Moraru din Tarnava Mare, Davidescu din Ialomita, M. Sarbu din Sighisoara etc. Sambata seara, 11 Septembrie, s-a tinut prima sfatuire la care au luat cuvantul cativa preoti si frati. Sfatul acesta a luat sfarsit pe la miezul noptii, fara vreo hotarare scrisa. Cele doua visuri Pr. Munteanu spunea ca a avut, in legatura cu Parintele Iosif, un vis de care nu se prea bucura. Anume, visase ca Parintele Iosif, imbracat cu o haina lunga, isi primea fratii care curgeau din toate partile, dar el, Parintele Iosif, suspina mereu zicand: Vin fratii, vin, si pe mine ma lasa tot in chinLa aceasta, Parintele Iosif, spune ca si el a avut tot un astfel de vis. Visase ca murise pe patul de suferinta. In clipa aceea sosesc delegatii de preoti si carturari de sus, de la Mitropolie, aducand cu ei un sac mare si gol, pe care era scris cu litere negre si mari: STATUTELE I REGULAMEN-TELE.

Delegatia desface sacul, ridica cadavrul de pe pat si-l sloboade in sac, in vreme ce unul dintre ei striga voios: Pace si bucurie pe toate fronturile: in sfarsit, a intrat si Parintele Iosif in statutele si regulamentele Oastei! Dupa aceea corpul a fost scos din sac si pus iar pe patNe amuza putin aceste visuri dar, oarecum, simtim ca ne pun pe ganduri, caci de multe ori Dumnezeu vorbeste si prin visuri. Duminica, 12 Septembrie Dimineata ne-am dus cu totii, impreuna cu Parintele Iosif, care era tot bolnav la Catedrala. Dupa iesirea de la biserica, toti fratii s-au adunat la sfat. S-a alcatuit motiunea care s-a citit inaintea tuturor. Prima vorbire a Parintelui Iosif La inceput, dupa Imparate Ceresc , Parintele Iosif rosteste urmatoarea cuvantare: Fratilor! O mare bucurie avem in ziua de azi! Ne vedem stransi, in dragostea Domnului, atatia frati din toate partile tarii. Dar, pe langa bucurie, apasa asupra noastra si o grea raspundere. Caci, fratii mei, sfatul acesta, adunarea aceasta, nu este un sfat ca orice alt sfat si nici o adunare ca orice alta adunare. Oastea Domnului este Lucrarea Domnului, iar noi trebuie sa ne apropiem cu frica si cutremur cand e vorba sa ne amestecam cu nepriceperea noastra in mersul acestei Miscari. Noi suntem niste copii nepriceputi ai Domnului si trebuie sa tremuram de frica atunci cand e vorba sa ne amestecam cu sfatul nostru in Lucrarea Lui, in Planurile Lui, in Voia Lui. O, iubitii mei, mare este raspunderea noastra, a tuturora, fata de Lucrarea Oastei, ca sa nu o smintim cu nepriceperea noastra.

Iar daca raspunderea aceasta o aveti cu totii, apoi sa ma credeti ca pe mine ma apasa de o mie de ori mai mult aceasta raspundere! Stapanit de aceasta raspundere, asta-noapte, eu n-am dormit decat doua ceasuri si tot gandul meu staruie, clipa de clipa, la cuvintele Scripturii: Arata-mi, Doamne, ce sa fac!. Nu ma lasa, Doamne, sa fac nimic din ceea ce nu este voia Ta.

Fratilor, suntem la o grea raspantie cu Oastea. Mi-am spus cuvantul, pe larg, asupra acestor statute, aratand cum ele sting tocmai ceea ce sunt fiinta, viata si biruinta acestei Miscari: voluntariatul ei, duhul ei, spiritualitatea ei.

Amintesc o singura pilda. La Congresul de la Rusalii, in sala Thalia s-a ales primul comitet central al Oastei. Acest comitet suprem este ceea ce s-ar numi Statul Major, Comandamentul Suprem al Oastei. Ei bine, luati lista celor 30 de membri si veti afla ca cel putin 3/4 din acesti ofiteri de stat major ai Oastei n-au nimic cu regulile si randuielile Oastei. Unii fac politica militanta, altii au scaderi vazute care izbesc regulile Oastei. Ori, iubitii mei, daca ofiterii din statul major al Oastei nu sunt ostasi, apoi atunci ce sa asteptam de la soldatii cei de rand de pe fronturile Oastei? i, iata, astfel, prima alegere dupa statute a aratat cum vine amestecatura si stingerea voluntariatului. Astfel stand lucrurile, la o raspantie atat de grea, noi ce putem face decat sa ne plecam genunchii si sa ne rugam fierbinte, ca Domnul sa ne arate El ce este de facut ca El sa fie azi si-ntotdeauna in gandul nostru, in inima noastra, in cuvintele noastre, in sfaturile si in hotararile noastre. Noi trebuie sa ne rugam si sa avem credinta si incredere sfanta ca Domnul Iisus Se arata azi prezent in mijlocul nostru. El ne va arata ce este de facut. Adunarea ingenuncheaza si Parintele Iosif rosteste urmatoarea Rugaciune: Doamne Iisuse, Preadulcele meu Mantuitor, Iti multumim ca ne-ai invrednicit sa ne strangem din nou in dragostea Ta. Iti multumim ca pe noi, acesti pierduti si pacatosi, ne-ai strans de prin vaile pierzarii si ne-ai adus la picioarele Crucii. Avem o singura dorinta: sa ne tii pana la sfarsit langa Crucea si Jertfa Ta. Doamne Iisuse, Te rugam indeosebi pentru ceasul acesta si ziua aceasta, sa vii si sa fii aici in mijlocul nostru. Sa simtim cu totii prezenta Ta cea sfanta si calauzitoare. Sa Te simtim cu totii in mijlocul nostru, in inimile noastre, in vorbele noastre, in sfaturile noastre si in hotararile noastre. Te rugam fierbinte, Doamne Iisuse, sa se faca intru totul numai Voia Ta cea sfanta. Te rugam cu lacrimi, Doamne Iisuse, sa nu se implineasca nimic din ceea ce este voia noastra si sfatul nostru omenesc, ci in totul sa se implineasca deplin numai Voia Ta si planurile ce le ai Tu cu aceasta Miscare si cu noi, nevrednicii robii Tai, pe care ne-ai folosit in Lucrarea Ta. Amin.

Dupa aceasta, se citeste Motiunea inaintea tuturor fratilor. Parintele Iosif intreaba daca se primeste asa cum s-a intocmit sau mai e ceva de schimbat. Adunarea raspunde cu unanimitate aplaudatoare, fara nici un glas contrar, ca primeste Motiunea asa cum s-a citit nimeni n-a avut nimic de obiectionat.

S-a ales apoi o delegatie de cincisprezece frati laici care sa prezinte aceasta Motiune mitropolitului Nicolae, delegatie din care au fost primiti numai cinci frati, dupa-amiaza.

La adunarea de dupa-masa, dupa cantarea de deschidere, vorbesc trei dintre preoti, apoi urmeaza A doua vorbire a Parintelui Iosif: Iubiti parinti si scumpi frati!In duminica de azi a fost la rand evanghelia care ne-a...