i pe noi Domnul ne cheama sa venim la El. Ne cheama intai si intai pentru propria noastra mantuire, pentru ca sa capatam si noi puterea si sa capatam increderea, si sa capatam dorinta si vointa de a incepe sa mergem pe picioarele noastre, ca este inceputul castigarii de catre noi a vietii noastre si [] i pe noi Domnul ne cheama sa venim la El. Ne cheama intai si intai pentru propria noastra mantuire, pentru ca sa capatam si noi puterea si sa capatam increderea, si sa capatam dorinta si vointa de a incepe sa mergem pe picioarele noastre, ca este inceputul castigarii de catre noi a vietii noastre si a existentei noastre. Pana cand omul nu poate sa mearga pe picioarele lui, trebuie sa-l tina totdeauna altii, sa-l ingrijeasca altii, sa-l poarte altii si sa-l ajute altii. Cand insa el incepe sa mearga pe picioarele lui, atunci nu numai pe el incepe sa se ajute, ci indata va incepe sa-i ajute si pe altii, sa-si implineasca scopul si rostul lui pentru care Dumnezeu l-a randuit pe pamant.

Pana cand noi nu ne intoarcem la Dumnezeu si nu ne hotaram pentru Domnul, suntem mereu niste neputinciosi care ne tinem de lucrurile lumii acesteia si, cand ni se iau ele, noi ne prabusim si nu mai suntem in stare sa ne ridicam. Asa ca un copil care n-a invatat sa umble si care nu e in stare sa se ridice daca ii iei scaunelul de care se tine si se prabuseste jos. Tot asa, cata vreme noi nu cautam sa ascultam glasul Domnului, sa pornim pe calea mantuirii cu hotarare, cu legamant, cu incredere in Dumnezeu, la intoarcerea de la pacat si la ridicarea dinspre pamant spre Dumnezeu, pana atunci noi nu suntem in stare sa facem nimic pentru Dumnezeu si suntem niste neputinciosi sortiti pierzarii. Vine insa o vreme cand cel care ne-a ajutat nu ne mai poate ridica si cel care este langa noi nu mai poate fi.

Ce vom face atunci, daca noi n-am invatat sa ne ridicam si sa umblam pe picioarele noastre?Sa ne apropiem de Dumnezeu si sa cerem prin puterea Lui nasterea din nou, hotararea noastra, taria de a merge apoi pe calea mantuirii pana la sfarsit.

Chemarea lui Dumnezeu aceasta este pentru noi.

Numai asa putem incepe si noi sa mergem pe calea mantuirii. Cum incepe un copil cu primii lui pasi, increzator in chemarea mamei lui si increzator in puterea picioruselor lui pe care Dumnezeu le intareste si care in curand vor ajunge nu numai sa mearga incet, cu teama si cu frica, ci sa alerge. i El apoi il va intari, sa poata purta poveri si sa-si poata implini datoria pe pamant. La aceasta am fost randuiti toti.

Pana insa nu ne ridicam, pana atunci suntem neputinciosi, pierduti. Chemarea lui Dumnezeu este ca, astazi daca auzim glasul Lui, sa ne incredem in El si sa pornim pe calea mantuirii.

Unii se tem sa se hotarasca pentru Dumnezeu, ingrijorati ca viata lor cu Dumnezeu va fi o viata asa de grea si ca ei nu vor putea sa o duca asa ca un copil care se teme sa se lase de scaunel si sa mearga in bratele mamei, neincre zandu-se in ajutorul si in puterea pe care ea este gata sa i le dea atunci cand vede ca ar fi in primejdie.

Sa ne incredem in Dumnezeu, sa ascultam Cuvantul Sau, sa ne hotaram pentru El, sa incepem sa pasim pe calea mantuirii. Incepand sa pasim pe calea mantuirii, vom merge pe ea hotarati si binecuvantati si El ne va arata minuni tot mai mari, dupa cum un copil care incepe sa umble si incepe sa alerge, si incepe sa lucreze descopera harul lui Dumnezeu cum ii da nu numai bucurii, ci si putere. Nu-i asaza numai datorii si numai greutati, ci ii da si puterea pentru ele. Ii da si priceperea pentru ele. i ii da si ajutorul de care are nevoie, pentru ca sa-si...