Cuvantul fr. Traian Dorz de la Adunarea de comemorare a Parintelui Iosif Trifa, din 14 feb.1988, de la Sibiu In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Preaiubitii nostri frati si surori, din toata inima se cuvine sa-I multumim lui Dumnezeu fiecare dintre noi si toti impreuna pentru sarbatoarea minunata de astazi []Cuvantul fr. Traian Dorz de la Adunarea de comemorare a Parintelui Iosif Trifa, din 14 feb.1988, de la SibiuIn Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Preaiubitii nostri frati si surori, din toata inima se cuvine sa-I multumim lui Dumnezeu fiecare dintre noi si toti impreuna pentru sarbatoarea minunata de astazi si pentru acest prilej fericit pe care Dumnezeu ne-a randuit si ne-a ajutat sa-l putem petrece si trai impreuna aceste cateva ceasuri de sarbatoare neuitata.

Recapitulam in inima noastra si-n mijlocul nostru si impreuna cu totii evenimentul fericit pe care-l sarbatorim acum. Se implinesc astazi (zilele acestea) 50 de ani de la trecerea in vesnicie a Parintelui nostru, acest mare om al lui Dumnezeu. Se implinesc anul acesta multe evenimente fericite pe care le sarbatorim. In 3 martie se implinesc 100 de ani de la nasterea sa. La Anul Nou, pe care l-am sarbatorit impreuna tot aici, sau implinit 65 de ani de la infiintarea acestei minunate Lucrari a lui Dumnezeu, Oastea Domnului, care a facut in mijlocul nostru, in Biserica noastra, in credinta noastra si in patria noastra lucrarea tainica si stralucita pe care a facut-o, la venirea Domnului Iisus pe pamant, propovaduirea Evangheliei Sale.

Domnul Iisus, la venirea Sa, a adus o veste mare si sfanta, mesajul de la Tatal. i mesajul acesta era: porunca nasterii din nou, porunca intoarcerii de la o viata intunecata la o viata luminoasa. Porunca trecerii noastre din firea pamanteasca in firea duhovniceasca. Pentru ca aceasta era chemarea lui Dumnezeu randuita de El pentru mantuirea omenirii noastre. Mantuitorul, cand a venit, cu acest gand a venit: Trebuie sa va nasteti din nou! Trebuie sa deveniti fapturi noi, fiinte noi, pentru ca Dumnezeu, Care este sfant, vrea inchinatori sfinti . i El ne-a creat pentru a deveni oameni noi, intr-o fire noua, intr-o viata noua, intr-o traire noua, pentru ca numai in felul acesta noi putem realiza voia lui Dumnezeu pe pamant. Voia lui Dumnezeu, care este fericirea noastra si trupeasca, si duhovniceasca. i a noastra ca indivizi, si a familiilor noastre, si a intregii noastre societati.

Aceasta a fost porunca cu care a venit Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe pamant. Omul cazuse, prin pacat, in starea de intuneric si de izolare totala, si de rupere totala de Dumnezeu. Aceasta stare era moartea si pierzarea nu numai a individului, ci a lumii intregi. Singura salvare era nasterea din nou, ridicarea din aceasta stare, saltul de la moarte spre viata, trans formarea fericita din starea de oameni pierduti si izolati, si departati de Dumnezeu, la starea de apropiere de Dumnezeu.

Fenomenul acesta minunat al nasterii din nou a fost propovaduit permanent de Hristos si de ucenicii Sai de-a lungul secolelor, de atunci. Venirea Domnului Iisus pe pamant a insemnat o revelatie, o transformare, un hotar vesnic in istoria omenirii. Noi numaram anii si de dinainte pana la El, si de dupa, de la El. Pentru ca Mantuitorul a venit sa faca schimbarea cea noua si innoitoare, si sfintitoare a intregii istorii si a intregii omeniri. Cazusem prin pacat, dar a trebuit sa fim innoiti si sfintiti prin harul lui Dumnezeu. Fara aceasta nu era iertare si mantuire nici trupeasca, nici sufleteasca. De la venirea Domnului si de la propovaduirea Lui a inceput aceasta era noua si stralucita prin acest salt de la paganism la lumina credintei. Prin acest salt de la starea de pacatosenie si pierzare la starea de mantuire. Aceasta lupta de redresare a vietii a inceput cu Mantuitorul si a continuat pana astazi si va continua pana la sfarsit. Oriunde s-a facut aceasta transformare sfanta s-a facut o innoire de la moarte spre viata si de la intuneric spre lumina, si de la iarna spre primavara.

Noi trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru venirea Domnului Iisus pe pamant. Ca fara venirea Lui am fi ramas in pierzarea si-n intunericul pacatului vesnic. Apoi trebuie sa-I multumim pentru acei oameni minunati prin care Mantuitorul a continuat opera Sa de innoire si de sfintire, si de primenire permanenta a omenirii. De-a lungul veacului si istoriei, Dumnezeu a avut in toate popoarele oameni minunati prin care a cautat sa trezeasca solia mantuirii in sufletele tuturor celor care erau pierduti. Toate popoarele lumii au avut de la Dumnezeu o ocazie, un profet, o solie minunata care sa-i ridice din pacat si sa-i intoarca la mantuire si la viata vesnica.

Dumnezeu a randuit, in bunatatea Sa, ca si poporul nostru sa aiba acest har de la Dumnezeu: sa se nasca in mijlocul poporului nostru un om binecuvantat care sa ne aduca aminte de singura cale, de singura salvare, de singurul salt mantuitor: nasterea din nou; renasterea duhovniceasca; transformarea noastra spre o viata noua. Toti oamenii doresc si vad ca este nevoie de o renastere sufleteasca, de un om nou. Numai felul in care oamenii au cautat sa faca aceasta transformare in indivizi si-n societate n-a dat rezultate si n-a putut da niciodata un rezultat definitiv si valabil, decat acela pe care l-a lasat Domnul Hristos si l-au propovaduit urmasii Sai.

Poporului nostru, Domnul, in bunatatea Sa, a avut grija sa-i trimita, la fel, un profet binecuvantat. Cum toate popoarele si-au avut profetii lor, mai mult sau mai putin credinciosi, mai mult sau mai putin ascultati, Dumnezeu a randuit ca si-n poporul nostru acest om sa fie glasul lui Dumnezeu pentru redresarea si mantuirea noastra. Noi asistam aici acum la evenimente cu repercursiuni vesnice spre binele sau raul celor care asculta sau nu asculta voia lui Dumnezeu. Cand un profet vine in mijlocul unui popor si el dovedeste cu putere, prin roadele pe care le aduce viata si marturisirea sa, ca este un om al lui Dumnezeu, datoria celor intre care Dumnezeu il trimite este ca ei sa-l asculte si sa-l urmeze. Dar oamenii mari niciodata n-au fost intelesi la timp de contemporanii lor. Toti oamenii mari au avut contemporani foarte mici. i, din cauza micimii lor, ei n-au putut sa vada marimea acelor oameni minunati pe care Dumnezeu li-i trimitea cu un mesaj sfant. Acolo unde poporul a inteles mesajul ceresc prin profetul trimis la el, poporul a trait o revelatie stralucita, o nastere, o renastere duhovniceasca de la moarte la viata, de la intuneric la lumina si de la robie la libertate.

Noi trebuie sa-I multumim mereu lui Dumnezeu pentru acest mare om al Sau. Dar, ca toti oamenii mari ai lui Dumnezeu, nici el, la vremea lui, n-a fost cunoscut si recunoscut la adevarata sa dimensiune si marime pe care o avea. Noi trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem sa putem recunoaste acest adevar. Iata: la 50 de ani de la moartea acestui om (moarte pamanteasca), in jurul mormantului sau se aduna din ce in ce tot mai multe mii de suflete si tot mai multe vieti inalte si frumoase. Lucrarea acesta izvorata prin puterea lui Dumnezeu si care a facut transformarea aceasta a nasterii din nou lucru neobisnuit, fenomen necunoscut inainte in viata poporului nostru este dovada ca tot ce s-a facut prin acest om este lucrarea puterii lui Dumnezeu.

Noi asistam acum aici la un moment impresionant. Sarbatorim un om al lui Dumnezeu unic. Incet, incet, se va face lumina si se va face ziua in constiintele noastre. i atunci vom vedea ce lumina stralucita a adus Dumnezeu prin acest om in mijlocul poporului nostru. Fenomenul acesta este unic. Toti cei care au fost trimisi de Dumnezeu pana acum in Biserica crestina au facut, la timpul lor, un zgomot puternic si au pornit o lucrare mare. Multi inovatori de acestia, in decursul istoriei, au pornit lucrari puternice in Biserica si-n credinta crestina. Dar majoritatea lor pana astazi au ajuns in conflict cu institutia pe care doreau s-o ajute la redresarea ei morala. Oastea Domnului este un fenomen unic, care, in directia aceasta, lucreaza intr-un fel binecuvantat de Dumnezeu. Aceasta Lucrare, aducand un suflu nou, un curent nou de traire si viata duhovniceasca, evanghelica in lumea noastra, in istoria noastra si-n poporul nostru, n-a ajuns in conflict deschis cu nimeni. N-a luptat niciodata impotriva nici unei institutii randuite de Dumnezeu in poporul nostru. Ne-am smerit si am cautat sa facem voia lui Dumnezeu traind in pace, in ascultare si-n respect fata de fiecare individ, fata de fiecare autoritate, fata de fiecare idee randuita de Dumnezeu aici. Ce minunat este sa nu fii in conflict cu nimeni! I-am iubit pe toti si ne rugam pentru toti. Indiferent de comportarea altora fata de noi, Dumnezeu ne-a invatat pe noi prin Cuvantul Sau cel Sfant si prin omul Sau cel sfant sa-i iubim pe toti; sa-i iertam pe toti; sa dorim mantuirea tuturor si sa ne rugam pentru toti. Noi n-avem dusmani pe nimeni. Nu intereseaza cum s-au comportat altii fata de noi si nici cum se vor comporta in viitor. Noi ii vom iubi si vom ramane pana la sfarsit pe calea acestei iubiri pe care ne-a invatat Mantuitorul s-o avem fata de toti.

Iubim patria noastra pentru ca stim ca Dumnezeu ne-a dat-o [ca pe] o valoare eterna pentru noi, pentru urmasii si copiii nostri. Noi nu ne-am ferit cand a fost nevoie sa dovedim dragostea noastra fata de patria noastra. Ne-am dus unde am fost trimisi. Chiar in fata mortii. Avem parinti care au murit pe front pentru apararea si libertatea patriei noastre. Avem frati Noi insine ne-am dat pretul nostru de ani, de jertfe si de suferinte, ca sa aratam ca dragostea noastra fata de patria aceasta nu e numai lozinci, nici numai cantece patriotice Ci e dovada jertfei, a lacrimilor si a ostenelilor noastre, a muncii noastre cinstite, cum ne-au invatat pe noi parintii nostri si Hristosul nostru. Dragostea noastra fata de credinta parintilor nostri, fata de Biserica noastra stramoseasca nu-i numai vorba si nu-i numai cantare, si nu-i numai Doamne, miluieste-ne! . Am dat pentru credinta noastra jertfa vietii noastre, ca ne iubim Biserica noastra si credinta parintilor nostri in care si-au jertfit si si-au sfarsit viata cu biruinta inaintasii nostri sfinti. Noi dorim, prin pilda vietii noastre traite in constiinta ascultarii de Dumnezeu si-n dragostea fata de parintii si istoria noastra, sa ramanem statornici si credinciosi. N-am vrut niciodata sa ne parasim nici tara noastra, nici credinta noastra. Asa cum am fost, am dorit sa ramanem aici, cum au spus luptatorii de la Marasesti: Aici vom muri! , pentru patria aceasta, pentru credinta aceasta, pentru ca dorim fericirea si mantuirea poporului nostru. Pentru ca mantuirea noastra si a copiilor nostri este legata de mantuirea neamului nostru si a patriei noastre. Ne rugam lui Dumnezeu pentru fericirea acestui pamant si acestui cer. Pentru ca atata cer avem deasupra capului nostru, cat pamant avem sub picioarele noastre. i inaintasii nostri, si istoria noastra, si tot ce avem noi sfant este in pamantul acesta si-n cerul acesta. In acest pamant locuiesc osemintele parintilor nostri si-n cerul acesta de deasupra noastra sunt sufletele lor. Pe pamantul acesta dorim sa traim, sa muncim si sa luptam pentru fericirea acestui pamant. i, pentru mantuirea noastra, a sufletelor noastre si a viitorului nostru, dorim sa iubim acest cer si sa-L binecuvantam pe Dumnezeu aici; aducandu-ne partea noastra de sudoare, de lacrimi, de cantare si de bucurie pentru fericirea acelor care traiesc pe acest pamant si sub acest cer.

Omul acesta sfant care odihneste aici e parintele nostru care a zidit in sufletele noastre aceasta constiinta si aceasta dragoste fata de acest pamant si fata de acest cer. Ne-a facut sa-l iubim din toata inima si sa muncim, si sa-i invatam pe copiii nostri si pe copiii copiilor nostri ca noi n-avem alt pamant si n-avem alt cer decat acesta sub care suntem si pe care umblam. De aici ne castigam painea noastra si a copiilor nostri si de sus, din cerul acesta, ne primim binecuvantarea de la Dumnezeul nostru si binecuvantarea de la inaintasii nostri care, prin exemplul lor sfant, ne-au invatat ca asa trebuie sa traim, asa trebuie sa murim. Luptatorii de la Marasesti au spus in jurul pozitiei lor: Aici vom muri! Dar vom apara acest pamant . N-au murit toti dar l-au aparat.

Aceasta este porunca pe care ne-a lasat-o si noua Domnul si inaintasii nostri. i de aceea cinstim pe acest fel de oameni binecuvantati. Cand ne ducem la Putna si ascultam clopotele care spun: tefan! tefan! , sufletele noastre vibreaza si ochii nostri se umplu de lacrimi de recunostinta pentru ca au fost astfel de oameni care ne-au invatat pe noi dragostea de Dumnezeu si dragostea de tara. El a spus: Eu nu apar aici numai libertatea poporului si fiinta neamului nostru, ci credinta in Dumnezeu, singurul nostru ocrotitor, Care apara patria noastra si ne apara viata noastra. De-a lungul istoriei, Dumnezeul nostru ne-a aparat. Noi citim Biblia. Dar citim cu aceeasi veneratie si cu acelasi respect si istoria. Citim ce au scris Sfintii Evanghelisti despre viata Mantuitorului, sfintii profeti despre viata poporului lui Dumnezeu; dar citim cu aceeasi veneratie ce au scris cronicarii nostri. i noi invatam Evanghelia nu numai din istoria poporului evreu si din Biblia Vechiului Testament. Invatam Biblia si credinta din istoria neamului nostru si din felul minunat in care ne-a invatat Neagoe Basarab cand a spus: Mai nainte de toate, fiul meu, sa crezi in Dumnezeu, Care este singurul nostru aparator si ocrotitor . i, pentru ca copiii credinciosi au ascultat de astfel de parinti credinciosi, patria noastra dureaza, pentru ca Dum-nezeu o binecuvanteaza si din cer, pentru sufletele lor, si de pe pamant, pentru moastele sfinte care au dus pana la capat nu numai dragostea de neam, ci si dragostea de Dumnezeu.

Parintele nostru ne-a invatat acest lucru: ca dragostea noastra de neamul nostru nu poate sa traiasca fara dragostea de Dumnezeu. In zadar spunem noi ca ne iubim patria, daca n-avem dragostea si credinta pe care le-au avut fata de Dumnezeu inaintasii nostri. Fiindca aceasta dragoste si credinta i au invatat pe ei si i-au ajutat pe ei, si i-au intarit pe ei sa poata apara pana la jertfa vietii lor si bunul, si libertatea, si fiinta acestui neam si a acestui pamant. De aceea impletim noi cu dragostea de Dumnezeu dragostea de tara si cu dragostea de patria noastra dragostea de Dumnezeu. Pentru ca numai impreuna traiesc aceste lucruri si valori si impreuna ele ne vor ajuta si pe noi sa supravietuim prin toate incercarile, cum i-au ajutat pe ei si au supravietuit pana astazi.

Suntem datori recunostinta fata de astfel de oameni. In patrimoniul nostru, in istoria noastra, in altarul cel sfant si in chivotul inimii noastre, alaturi de marii oameni ai lui Dumnezeu pe care i-a avut patria noastra, l-am asezat pe acest mare om al lui Dumnezeu care a fost parintele nostru. El a reabilitat in viata noastra dragostea de Dumnezeu si a facut sa se trezeasca in constiintele noastre grija cea mare si sfanta a nasterii noastre din nou; a facut sa se realizeze minunea aceas-ta in viata noastra.

Mantuitorul a lasat acest adevar: fara nasterea din nou nu poate sa existe mantuire; nici Imparatia lui Dumnezeu. Parintele Iosif a reeditat...