Sfantul Ioan Gura de Aur Multe sunt lucrurile care ii caracterizeaza pe crestini, dar mai presus de toate sunt pacea si iubirea. De aceea a spus Hristos: Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan 13, 35) si Pace va las voua, pacea Mea o []Sfantul Ioan Gura de AurMulte sunt lucrurile care ii caracterizeaza pe crestini, dar mai presus de toate sunt pacea si iubirea. De aceea a spus Hristos: Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan 13, 35) si Pace va las voua, pacea Mea o dau voua (Ioan 14, 27). Nimic nu umple mai mult sufletul de desfatare decat faptul de a iubi si de a fi iubit. Nimic nu arata mai bine vrednicia unui stapan decat dragostea si grija fata de supusii sai. Aceasta este trasatura caracteristica a stapanilor buni. Daca stapanul il iubeste pe supusul sau, toate problemele se rezolva si peste toate domnesc linistea si ordinea. Sa ne doara sufletul pentru cei care ne fac rau, mai mult decat ne doare pentru noi insine; caci rana pe care vor sa ne-o faca noua, o primesc, de fapt, ei. Asa cum cei care dau cu piciorul in cuie si se lauda cu aceasta sunt vrednici de plans, la fel si cei care ii nedreptatesc pe altii sunt vrednici de mila noastra, deoarece isi ranesc propriile lor suflete. Iubirea noastra trebuie sa-i cuprinda pe toti oamenii. Daca pe unii ii iubim, iar pe altii nu, niciodata dragostea noastra nu va fi mai presus decat a oamenilor necredinciosi. Crestinii nu trebuie sa iubeasca asa cum iubesc necredinciosii. Sa facem bine celor care ne fac rau, chiar daca acestia raman neindreptati. Astfel, pacatele noastre vor fi iertate si vom dobandi smerenie. Atunci cand alungam din sufletul nostru orice dusmanie, avem multa indrazneala in rugaciunea noastra catre Domnul. Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care ii apara pe ai nostri si ii lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu ii lovesc pentru a-i dobori, ci pentru a-i ridica dupa ce au cazut. Acesta este scopul luptei noastre: sa ii ajutam si pe vrasmasii nostri sa se mantuiasca. Hristos spune: Eu sunt parintele tau, Eu sunt fratele tau, Eu sunt mirele sufletului tau, Eu sunt scaparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt imbracamintea ta, eu sunt radacina ta, Eu sunt sprijinul tau, Eu sunt tot ce-ti doresti tu. Cand Ma ai pe Mine, nu-ti lipseste nimic. Eu sunt slujitorul tau, pentru ca am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit. Eu sunt prietenul tau si madular al trupului tau si capul tau si fratele tau si sora ta si mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decat sa stai langa Mine. Pentru tine, Eu M-am facut sarac si pribeag, pentru tine am ridicat crucea si am coborat in mormant, am venit pe pamant pentru tine, trimis de Tatal, iar in cer Ma rog pentru tine Parintelui Meu. Tu esti totul pentru Mine, si frate si impreuna-mostenitor si prieten si madular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decat atat? De ce Il dispretuiesti pe Cel care te iubeste atat de mult? Scopul Vechiului Testament a fost sa-l faca pe om din nou om, pe cand scopul Noului Testament este sa-l faca pe om inger. Cu alte cuvinte, pentru ca rautatea l-a facut pe om sa-si piarda trasaturile sale specifice, ajungand pana la asemanarea cu animalele irationale si cu fiarele salbatice, legea mozaica l-a scapat mai intai de rautate, iar legea evanghelica a harului i-a dat apoi virtutea ingereasca. Scopul celor doua Testamente este indreptarea omului. Tu, care in fiecare zi te lupti cu valurile marii acestei vieti cuprinse de furtuna si esti incarcat cu atatea pacate, ai nevoie in permanenta de mangaierea Sfintelor Scripturi. Te afli in prima linie a luptei pentru supra-vietuire si esti ranit in permanenta. Femeia ta te manie, fiul tau te supara, angajatul tau te enerveaza, dusmanul tau iti face necazuri, prietenul te invidiaza, vecinul te injura, asociatul te sapa, iar judecatorul te ameninta. La acestea se adauga multe situatii si imprejurari care te tulbura, te nelinistesc, te mahnesc si te intristeaza, ducandu-te pana in pragul deznadejdii. Sagetile vrasmasilor vazuti si nevazuti te lovesc fara incetare de peste tot. De aceea ai nevoie de armele Sfintelor Scripturi. Te rog sa le citesti, fie ca stii, fie ca nu stii puterea cuvintelor lor. Daca le citim de multe ori, cele ce invatam acolo nu se mai sterg din mintea noastra. i adesea, ce nu putem intelege astazi, daca citim si maine, intelegem imediat, pentru ca bunul Dumnezeu ne lumineaza mintea in chip nevazut. Pentru intelegerea Sfintelor Scripturi nu este nevoie de intelepciune omeneasca, ci de descoperirea Duhului Sfant. Daca cercetam Scriptura cu atentie si nu in fuga, vom dobandi mantuirea propovaduita in ea. Caci daca ne umplem sufletele de invataturile sale, vom afla adevarurile dogmatice si vom pasi spre viata desavarsita. Sa invidiati virtutea oamenilor sfinti, nerautatea, indelunga-rabdare si intelepciunea lor. Vietile sfintilor ne invata cum sa ne purtam si ne insufla ravna duhovniceasca. Acesti oameni nu au stralucit atat prin minunile lor, cat prin viata pe care au dus-o. Viata lor se arata luminoasa dinaintea tuturor, atragand harul Duhului Sfant. Daca nu suntem atenti, de multe ori minunile ne fac rau. Rugaciunile sfintilor au o foarte mare putere atunci cand ne pocaim si ne facem mai buni. Nimeni nu poate spori in virtute daca nu este plin de harul Duhului Sfant. Dar Duhul Sfant nu locuieste in suflete caldicele. Ca sa dobandim har, trebuie ca sufletul nostru sa aiba ravna spre orice lucrare a lui Dumnezeu. Viata noastra este plina de tulburare si neliniste. Cu totii suntem ingrijorati, cu totii suntem nemultumiti, cu totii ne plangem, fie ca suntem bogati sau saraci, stapanitori sau oameni simpli. Dar tulburarea si grija nu se datoreaza atat situatiilor exterioare si conditiilor de viata, cat neoranduirii si bolii noastre sufletesti. Asa cum ochiul bolnav vede intuneric si in cea mai puternica lumina, la fel si sufletul bolnav este tulburat chiar si cand este liniste. Sa-I incredintam toate problemele noastre lui Dumnezeu si sa credem ca nimic nu este al nostru, sa ramanem indiferenti la slava oamenilor si sa dorim sa-I placem numai Domnului, si astfel vom fi linistiti chiar si cand asupra noastra se va abate cea mai ingrozitoare vijelie. Cei care se afla in afara Bisericii, slujind patimile si propriile lor idei, nu pot sa primeasca nici un adevar al lui Dumnezeu care este mai presus de mintea omeneasca. Credinta este sanatatea sufletului, in vreme ce necredinta este cea mai rea boala. Cine se lupta impotriva lui Dumnezeu nu sfarseste niciodata bine. Poate ca pentru multa vreme nu pateste nimic, caci milostivul Dumnezeu ii da acestuia prilejul sa isi revina si sa se pocaiasca. Dar daca el nu se foloseste din pasuirea lui Dumnezeu si ramane in rautatea sa, va fi pedepsit fara indoiala. Iar prin pedeapsa pe care o va primi, va fi pilda celorlalti, care vor vedea astfel ca nu este bine sa lupti impotriva lui Dumnezeu, pentru ca nu este cu putinta ca cineva sa scape de atotputernica Sa mana. Sa te feresti de momelile ereticilor. Afla ca sub pielea de oaie se ascund lupii, care cu tine se poarta cu dulceata si blandete, insa cu Domnul lupta ca niste fiare turbate. Fugi departe de rautatile lor si ramai credincios Traditiei Parintilor, adica invataturii si credintei care izvorasc din Sfintele Scripturi. Adesea, Dumnezeu ingaduie sa fie prigonita adevarata credinta, pe cand ereziile, inselaciunile si idolatria sa aiba parte de liniste. Din ce motiv? Ca sa vezi slabiciunea ereziilor, care cu toate ca sunt lasate libere, mai devreme sau mai tarziu dispar, si pe de alta parte, sa se vadeasca faptul ca desi prigonita, credinta adevarata sporeste si se intareste. Asa cum lumina nu se preface niciodata in intuneric daca ramane lumina, asa si adevarul dogmelor credintei noastre nu va fi rusinat niciodata, tocmai pentru ca dogmele nu mint, ci sunt adevarate, si nimic nu este mai puternic decat adevarul. Cel care vrea sa afle adevarul trebuie sa se curete mai intai de patimi; pentru ca cel care se curata de patimi scapa de inselare si cunoaste adevarul. Nu pune pacea si intelegerea mai presus de adevar. Nu avem nici un folos din credinta noastra dreapta, daca ducem o viata pacatoasa, asa cum nu avem nici un folos din viata noastra plina de virtuti daca nu avem credinta adevarata. Sa nu fim salbatici si maniosi cu cei care ne stau impotriva, ci sa vorbim cu ei cu blandete. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor, certand cu blandete pe cei ce stau impotriva (2 Tim. 2, 24-25). Chiar daca ai duce o viata duhovniceasca inalta, nu vei avea indrazneala dinaintea lui Dumnezeu daca vei fi indiferent fata de fratii tai care merg pe calea pierzaniei. Nu este cu putinta ca omul sa se mantuiasca daca nu face nimic pentru mantuirea aproapelui. Cel care se ingrijeste sa ajute la mantuirea unui frate lenes si sa-l scoata din gheara diavolului se asemana, atat cat ii este cu putinta omului, cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare dintre virtuti si dintre izbanzi. Oamenii sunt chinuiti cel mai mult de desfranare si de lacomie. Tristetea, nelinistea, mania si grijile multe intuneca mintea si nu o lasa sa gandeasca rational. Pacatele sunt radacina tuturor relelor. Din cauza pacatelor induram suparari, tulburari, ispite si boli. Inainte sa fie savarsit, pacatul intuneca mintea si inseala gandul. Abia dupa ce este savarsit isi arata adevarata fata, pricinuind durere neintrerupta si distrugand indrazneala constiintei. Lipsa masurii in privinta poftelor noastre este pricina tuturor relelor. De aici izvorasc desfranarea, lacomia, rapirea avutului altuia, uciderile, talhariile si toata nenorocirea sufletului. De aceea, sa nu cautam sa avem mai mult decat ceea ce ne trebuie cu adevarat. Inceputul lenei este amanarea. De aceea, sa nu lasam pe maine indreptarea noastra. Nu te lauda cu ziua de maine, ca nu stii la ce poate da nastere (Pilde 27, 1). i nici sa spunem ca o sa dezradacinam raul in- cet-incet , pentru ca acest incet-incet nu este suficient. Trebuie sa plangem pentru ca in zilele noastre oamenii rai s-au inmultit, iar relele nu ii mai rusineaza pe cei care le savarsesc. Orice lucru se face la timpul sau. Ce se face in afara timpului potrivit nu numai ca este nefolositor, dar poate fi si vatamator. Omul este o fiinta alcatuita din doua componente: una duhovniceasca (sufletul) si una materiala (trupul). De aceea, omul se inrudeste si cu cerul si cu pamantul. Prin suflet, comunicam cu puterile ceresti, in vreme ce prin simturile trupului venim in contact cu cele pamantesti. In felul acesta se realizeaza legatura desavarsita intre cele doua zidiri. Lipsa de experienta este un mare rau. Ea ne face sa nesocotim si cele mai mari primejdii. Copacul necredintei este plantat de curiozitatea cea rea a gandului, este udat de orgoliu si este ingrasat de patima ambitiei. Nimeni nu este mai bun si mai frumos la suflet decat omul simplu. Acesta este pentru oricine un prieten de nadejde. In noi este inradacinata cunoasterea a ceea ce trebuie sa facem si ce nu. Dumnezeu ne-a lasat cu libertatea de a alege intre virtute si rautate. De aceea, de fiecare data, fie suntem recompensati de Dumnezeu, fie suntem pedepsiti, dupa alegerea pe care am facut-o. Nimic nu-l indeparteaza pe om mai mult de sine insusi decat grijile de zi cu zi. i nimic nu-l face mai prins de grijile de zi cu zi decat neglijarea sufletului sau. Cine nesocoteste poruncile lui Dumnezeu ajunge in timp sa se nesocoteasca pe sine insusi. Cine nu se cunoaste pe sine insusi este un om mandru. Cei mai multi oameni ii judeca pe ceilalti pentru ca nu s-au oprit asupra lor insisi spre a-si vedea propriile pacate. Cu totii trecem cu vederea pacatele noastre si ne ocupam de ale altora. Daca, dimpotriva, ne-am cerceta propriile pacate, am fi mai ingaduitori cu semenii nostri si i-am ierta mai lesne. Chiar daca preotii ar fi vinovati de cele mai grele pacate, tot nu ai dreptul in fata lui Dumnezeu sa-i judeci. Cand o lucrare, oricat de duhovniceasca ar fi ea, nu se face pentru Dumnezeu, il vatama pe cel care o savarseste. Nimic nu-l duce pe om mai aproape de trufie si nu-l indeparteaza mai mult de ceilalti decat credinta ca este liber si nu are nevoie de nimeni. Dumnezeu ne-a facut in asa fel, incat avem nevoie unul de celalalt. Chiar daca esti intelept, tot ai nevoie de ajutorul semenilor tai. Crezand ca nu ai nevoie de ajutor, esti cel mai nebun si mai slab dintre toti oamenii. Pentru ca daca nu ai ajutor, nu se va gasi nimeni care sa te indrepteze atunci cand gresesti in mod inevitabil in aceasta viata si, astfel, Il vei mania pe Dumnezeu. Sa avem in casa carti duhovnicesti. Atunci cand le citim, indepartam de la noi lucrarea diavolului, suntem mangaiati sufleteste si prindem curaj ca sa mergem pe calea virtutii. Oamenii se casatoresc din noua motive: pentru a nu face pacate...