Noi trebuie ca din nou sa traim in atmosfera primelor veacuri ale erei crestine: Noua ni s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credem in El, ci sa si patimim pentru El (Filipeni 1, 29). Actualmente, pe intregul pamant sunt raspanditi oameni care cauta raspunsuri la intrebarile lor. Setea duhovniceasca nepotolita a multora este, iata, []Noi trebuie ca din nou sa traim in atmosfera primelor veacuri ale erei crestine: Noua ni s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credem in El, ci sa si patimim pentru El (Filipeni 1, 29).

Actualmente, pe intregul pamant sunt raspanditi oameni care cauta raspunsuri la intrebarile lor. Setea duhovniceasca nepotolita a multora este, iata, un eveniment cu adevarat tragic. Nu putini sunt cei care stau la limita deznadejdii. Fiecare dintre acestia, in masura lui, in adancurile duhului lui, sufera din pricina absurditatii vietii contemporane. Acestia sunt nemangaiati in amaraciunea lor; sfortarile personale sunt insuficiente pentru a se elibera din lumea confuziei de care sunt cuprinsi si pentru a-si concentra mintea la ceea ce este mai important.

Multi sunt inclinati sa caracterizeze epoca noastra a fi post-crestina. Insa eu, personal, in limitele cunostintelor mele de istorie...