Din cele descrise pana aici, usor se poate vedea ca impotriva Oastei Domnului se starnise, de peste tot, mai ales dinspre o mare parte a preotimii, un puternic vant, aspru si dusmanos. Noutatea Oastei Domnului, curentul ei de primenire duhovniceasca, sunetul ei de alarma impotriva pacatului si mai ales lupta deschisa contra tuturor practicilor vinovate []Din cele descrise pana aici, usor se poate vedea ca impotriva Oastei Domnului se starnise, de peste tot, mai ales dinspre o mare parte a preotimii, un puternic vant, aspru si dusmanos. Noutatea Oastei Domnului, curentul ei de primenire duhovniceasca, sunetul ei de alarma impotriva pacatului si mai ales lupta deschisa contra tuturor practicilor vinovate din Biserica, a comoditatii si leneviei au inceput sa sperie si sa agite pe toti cei ce profitau de pe urma acestora.

La inceput, pana cand incercarea cu Oastea era inca slaba si limitata, alarmistii inca nu se temeau. Dar indata ce s-a vazut ca Oastea Domnului nu mai este un foc de paie gata sa se stinga de la o clipa la alta, ci devine un parjol care ameninta uscaturile padurilor au iesit din intuneric si au pornit lupta organizata contra Oastei si a profetului ei.

Prin atacuri in presa, prin interventii la conferintele preotesti, prin scrisori calomnioase si denunturi la cei mai mari, dar indeosebi prin intrigi la mitropolitul Balan, puternicul sustinator al Oastei si al Parintelui Iosif, vrajmasii lucrau neobositi contra Oastei.

Din cele scrise, indeosebi de catre arhimandritul Scriban in apararile sale, se putea usor vedea care erau cele mai frecvente minciuni raspandite de vrajmasii Oastei Domnului. Loviturile lor se indreptau, cu toata ura, mai ales impotriva Parintelui Iosif, omul lui Dumnezeu, care era purtatorul de steag din fruntea Oastei. Vrajmasul Satana, care lucra prin ei, stia bine ca daca loveste in stegar si reuseste sa doboare steagul, usor poate nimici apoi toata Oastea. Satana a cautat sa loveasca totdeauna cu cele mai grele arme pe cel ce purta steagul Domnului. i pe cei care erau in jurul lui.

Satana, mai stie bine apoi, ca minciuna si gelozia sunt cele mai ascutite si mai ucigase arme impotriva unui nevinovat. Iar lingusirea este cea mai primejdioasa ispita pentru un stapan. In felul acesta, invidiosii Parintelui s-au apropiat de mitropolitul Balan si i-au strecurat minciuna ca Parintele Iosif are ganduri ascunse si necinstite fata de Biserica, urmarind ca Oastea Domnului sa iasa de sub conducerea ierarhiei, sa faca o schisma asemenea lui Tudor Popescu, la Bucuresti. Ca pentru acest scop si-a cumparat tipografia si si-a facut un fel de bisericuta a lui. Ca, prin cartile si foile publicate, el a strans fonduri uriase, si ca, la momentul pe care el il va alege, va porni pe fata ruptura pe care o planuieste.

Cand vicleanul intrigant este prea aproape de stapanul banuitor, iar nevinovatul invinuit este prea departe si prea nestiutor de urzelile cele sirete impotriva lui, muntele sapat la temelie se prabuseste dintr-o data si cu furie nimicitoare.

Asa s-a prabusit mitropolitul Balan, in groapa sapata de intrigantii fatarnici si lingusitori. Planul pe care il urzisera ei ca o cursa in care se vor prinde mitropolitul Balan si Parintele Trifa, fiecare in alt fel, erau masurile pentru oficializarea Oastei.

Mitropolitului, i-au spus: Ca sa prevenim iesirea Oastei de sub autoritatea Mitropolitana, trebuie legata de numele si de autoritatea aceasta. Trebuie lovit in numele lui Trifa si luata de pe capul lui Cununa Oastei.

Ea se cuvine sa stea pe capul ierarhului sau care l-a chemat din satul lui de la munte si l-a asezat aici. Meritul este al mitropolitului. Oastea este o initiativa a lui averea Oastei este a Bisericii preotul Trifa nu este decat un slujbas care si-a facut doar datoria ce i se poruncise. Incolo, el nu avea nici un alt merit. In momentul in care nu mai corespundea, stapanul vazut, care l-a pus acolo, il putea da afara, iar in locul lui sa puna pe altul. Asta era cursa care i se imbia, foarte atragatoare si vicleana, mitropolitului.

In felul acesta, soptira ei stapanului, usor vor iesi la iveala gandurile lui Trifa. i Mitropolia i-o va lua inainte, zadarnicindu-i planul inainte de-a apuca sa si-l puna in aplicare. Boala lui, ziceau ei, este numai o prefacatorie, un siretlic prin care cauta sa castige timp, sa-si pregateasca mai bine terenul pentru lovitura pe care o planuiesteErau siguri ca va fi mortala capcana masurilor pregatite impotriva Parintelui. Daca le va primi, isi va taia singur creanga de sub picioare, caci in felul acesta el va fi indata inlaturat de la conducerea Oastei, iar fraiele ei vor fi luate din mainile lui pentru totdeauna. Daca nu le va primi, atunci, si mai bine: se va da indata si direct pe fata, el insusi, ca un uzurpator ingamfat, nesupus si schismatic i ei stiau bine ca el nu le va putea primi, in forma in care erau ticluite.

Astfel a fost pregatit mitropolitul Balan, cu lung timp inaintea intalnirii de la sfarsitul anului 1934, cand i s-au pus in fata Parintelui aceste conditii cu ultimatum: Primesti sau nu primesti?Mitropolitul fusese bine pregatit si infiltrat pentru acest moment. Parintele Iosif insa s-a pomenit dintr-o data si pe neasteptate si el si Oastea Domnului in fata unei prapastii cu doua guri. Trebuia ori sa se dea legat si aruncat, cu Oaste cu tot, in cea din stanga pentru a fi sugrumati pentru totdeauna de catre litera ucigase a formalismului oficial ori sa aleaga lupta atat de inegala, pentru supravietuire, in Numele lui Hristos, al Adevarului si al vietii lui. i Parintele a ales-o pe asta. N-a acceptat STATUTELE, aceste masuri ucigatoare de duh si n-a cedat nimic din drepturile cauzei lui Hristos. N-a calcat legamantul pus cu Dumnezeu, pe Psaltirea mamei lui si n-a lepadat increderea ei din ceasul mortii. Nici increderea zecilor de mii care i-au urmat chemarea profetica, pornind cu el spre Canaanul si Ierusalimul Ceresc, spre care ii indemna si conducea de doisprezece ani.

Din clipa aceea, Oastea Domnului avea sa ia calea cea aspra a suferintei si a prigonirilor pentru Numele si Evanghelia lui Hristos. Prin izbitura cea mai nemiloasa, data cu toata puterea de mitropolit, Parintele Iosif a fost alungat din Biserica, iar Oastea care l-a urmat a fost scoasa din legalitateAjutat si sfatuit rau de catre cei care il instigasera, mitropolitul Balan si-a format, din niste adunaturi amagite, un fel de Oaste a lui, pe care si-a numit-o Oastea Bisericii si al carei sef suprem s-a impus pe el, pretinzand ca aceasta este adevarata Oaste si ca el este adevaratul ei initiator.

Da, al acesteia, intr-adevar, el era.

Mitropolia a pus stapanire pe redactarea celor doua foi, Lumina Satelor si Oastea Domnului supliment al acesteia. Ambele au fost incredintate spre redactare preotului Secas, unul dintre principalii uzurpatori ai Parintelui Iosif, cel care mancase, ani de zile, din painea lui, fiind ca un copil al sau, crescut la sanul lui si invatat de el. Acum il...