Daca noi dorim sa fim cu adevarat lumina lui Dumnezeu si sa ne bucuram de fericirea Lui, atunci trebuie sa implinim macar aceasta a cincea porunca, ce cuprinde toate datoriile noastre atat fata de parintii nostri trupesti, cat si fata de parintii nostri sufletesti, ca oameni. i fata de parintii neamului nostru sau parintii Bisericii []Daca noi dorim sa fim cu adevarat lumina lui Dumnezeu si sa ne bucuram de fericirea Lui, atunci trebuie sa implinim macar aceasta a cincea porunca, ce cuprinde toate datoriile noastre atat fata de parintii nostri trupesti, cat si fata de parintii nostri sufletesti, ca oameni. i fata de parintii neamului nostru sau parintii Bisericii noastre, ca fii ai acestui popor si ca fii ai acestei Biserici si credinte.

Binecuvantat va fi de Dumnezeu acela care nu-si tradeaza niciodata parintii sai si familia sa. Dar osandit va fi intotdeauna de Dumnezeu si pe pamant, si sub pamant acela care-si poate parasi parintii sai si-si poate trada familia sa. i, cum se intampla acest lucru cu cei care-si parasesc parintii trupesti, cu atat mai mult se intampla si se va intampla cu cei care isi pot parasi si trada parintii sufletesti, istoria lor, neamul lor, tara lor, credinta lor. Dumnezeu a facut si a intocmit lucrurile in asa fel, incat fericirea adevarata, si pe pamant, si in cer, s-o avem numai implinind Cuvantul Sau. Pentru ca nu exista modalitate de a ajunge fericit si mod de a castiga fericirea adevarata si statornica, decat in a asculta Cuvantul lui Dumnezeu si a-l implini. De nenumarate ori pe paginile Sfintelor Scripturi se spune asa: Ferice de cel care asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implineste . Fericirea este conditionata de ascultarea si implinirea Cuvantului lui Dumnezeu. i fericirea noastra pe pamant este conditionata de ascultarea si pretuirea parintilor nostri si a adevarurilor unice pe care le-a lasat Dumnezeu ca noi, implinindu-le, sa fim fericiti in El. Ne-a lasat Dumnezeu o credinta. Ne-a lasat o Biserica. De mii de ani, parintii nostri au trait si au murit cu nadejdea in Dumnezeu, Care le-a insemnat lor aceasta unica credinta pentru totdeauna.

Nu stiu cum va putea fi mantuirea pentru alte neamuri pentru alte adunari pentru alti oameni. Dar pentru noi, Dumnezeu a pus mantuirea in credinta asta, in Biserica asta, in adunarea asta, in Lucrarea asta! De aceea ne-a chemat El la aceasta taina si minune care este Lucrarea in care suntem noi chemati, Lucrarea Oastei Domnului, nascuta in poporul nostru, din sufletul acestui neam, nascuta in Biserica noastra, din invatatura acestei credinte, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, Care a facut-o. Ca toata aceasta Lucrare este o minune a puterii lui Dumnezeu facuta in zilele noastre de revarsarea Duhului Sfant si de taina minunata a Voii Sale.

Ei, pentru noi, ca neam, pentru noi, ca si credinta, pentru noi, ca familie, pentru noi, ca indivizi, nu exista mantuire altfel, decat in felul acesta. i iata ce minunat rasplateste Dumnezeu credinta noastra, daca noi suntem statornici in implinirea voii lui Dumnezeu asa cum ne-a cerut El: daca ne iubim credinta noastra, daca ne iubim patria noastra si daca, din indemnul constiintei, ascultand de Cuvantul lui Dumnezeu, ne pretuim aceste doua unice si eterne valori. Dumnezeu a pus in aceasta iubire si ascultare de ele propria noastra fericire si a urmasilor nostri.

Iata, multi dintre noi, care suntem mai batrani si dumneavoastra stiti bine cat trebuie sa-I multumim noi lui Dumnezeu acum pentru ca am ajuns sa ne putem bucura in chip asa de minunat de asa strangeri si adunari fratesti! Nu-s multi ani de cand in adunarile noastre era asa un duh de neintelegere, de dezbinare, de tulburare, ca veneai spre adunare sa te bucuri si te intorceai chinuit si zbuciumat In loc de unitate intre frati, in loc de dragoste si partasie, era un duh de dezbinare, erau oameni care nu se puteau privi. Isi ziceau si se numeau, si li se parea ca sunt credinciosi, si ei nu se puteau privi drept si frumos, si cinstit in ochi. Cand il vedea venind [pe unul] de-acolo, se ducea dincoace, ca sa nu se intalneasca frate cu frate, om cu om. Cine a semanat intre noi aceste pareri diferite, care ne-au facut sa avem incredintari diferite si, in loc sa ne duca la unitate si pace, [ne-au dus] la dezbinari, la tulburare si la ura? Nu duhul satanic? Dar acel duh este mai primejdios, care vine in Numele Domnului si in numele Cuvantului Sau, sa semene ura si vrajba. Nici o minciuna nu-i mai primejdioasa ca aceea care are putin adevar in ea. Pe baza putinului adevar, pe cel lesne crezator in insala si el accepta marea minciuna, care aduce apoi dezbinarea, ura, vrajmasia intre om si om, intre frate si frate, intre sot si sot, intre vecin si vecin, intre semen si semen.

Iata cum trebuie sa binecuvantam noi din toata inima pe Domnul nostru ca S-a indurat sa ne aduca vremurile in care abia asteptam sa ne intalnim unii cu altii. Ne privim printre lacrimi de bucurie si ne scaldam in lacrimi de iubire unii pe altii, dorind sa ne revedem si nemaiputandu-ne desparti! Iata taina dragostei lui Dumnezeu pusa in noi si intre noi. i cum sa binecuvantam noi mai mult si mai frumos pe Domnul, decat cu lacrimi de recunostinta si cu cantari inlacrimate de bucurie pentru ca ne-a ajutat sa ajungem acum astfel de vremuri si sa putem sarbatori nuntile tinerilor nostri intr-un fel atat de binecuvantat si de fericit!Asa au petrecut inaintasii nostri inainte de a ajunge sub stapanirea acelor popoare pagane care ne-au adus obiceiurile lor, otravind obiceiurile noastre si sarbatorile noastre cu alcoolul, cu vorbirile murdare, cu glumele proaste, cu muzica blestemata si cu tot ce poate aduce nimicirea sufleteasca si apoi si trupeasca a unei familii, a unui suflet si a unui neam.

Multumim lui Dumnezeu ca, prin lucrarea Lui tainica, a adus sarbatoarea dezrobirii noastre de sub stapanirile straine atunci cand, la intregirea patriei noastre, Dumnezeu a ascultat rugaciunile cu care parintii nostri, de-a lungul atator secole, s-au rugat stropind si platind cu jertfe ziua eliberarii noastre nationale. Noi ne bucuram astazi de o patrie libera si binecuvantata. Ne putem vorbi unii altora cuvintele de iubire pe care le spunem sotiei, copilasului, mamei in limba noastra, neimpiedicati de nimeni si ne putem bucura de atatea avantaje ale libertatii pentru ca, de-a lungul atator secole, parintii nostri s-au rugat si au suferit pentru aceasta zi minunata si pentru aceasta epoca binecuvantata in care putem sa ne impartasim unii altora simtirile calde si dulci...