Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Purtatorule de biruinta Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa man tuiasca sufletele noastre (Troparul Sfantului). Frati crestini, Odata cu sosirea frumosului antotimp al primaverii, cand natura inconjuratoare se trezeste la viata, crestinii praznuiesc cea mai mare sarbatoare a lor, numita in cantarile bisericesti praznic al praznicelor , invierea Domnului, si care s-a dat spre moarte []Purtatorule de biruinta Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa man tuiasca sufletele noastre (Troparul Sfantului).
Frati crestini,Odata cu sosirea frumosului antotimp al primaverii, cand natura inconjuratoare se trezeste la viata, crestinii praznuiesc cea mai mare sarbatoare a lor, numita in cantarile bisericesti praznic al praznicelor , invierea Domnului, si care s-a dat spre moarte pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra (Romani IV, 25). In fiecare an, invierea Domnului ne aminteste si adevereste triumful vietii asupra mortii si strica ciunii, biruinta luminii asupra intunericului si izbanda binelui asu pra raului. Ea constituie piatra de temelie a credintei noastre in dumnezeirea Mantuitorului Hristos, Care, din dragoste netarmuri ta, si-a dat viata Sa pentru a noastra izbavire de sub stapanirea mortii.
Realitatea Invierii Domnului a fost confirmata de Mantuitorul Hristos prin aratarile Sale timp de 40 de zile inaintea Sfintilor Apostoli, iar mai tarziu, Sfantul Apostol Pavel pe drumul Damas cului. Sfintii Apostoli vor face cunoscut acest adevar tuturor nea murilor si pentru apararea lui isi vor primejdui chiar viata lor pa manteasca. Exemplul lor va fi urmat de nenumarati crestini, intre care se numara si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a carui sarba toare se incadreaza in decorul primaverii naturale si duhovnicesti.
Numele Marelui Mucenic Gheorghe, cat si ale celorlalti sfinti sunt inscrise pe fiecare fila a calendarului bisericesc pentru a fi cin stita in chip deosebit viata lor curata in spiritul dreptei invataturi. In general, cinstirea sfintilor isi are temeiuri fundamentale de credinta in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie din care aflam ca ei sunt numiti prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan XV, 14) sau casnici ai lui Dum nezeu (Efeseni II, 19) prin care Dumnezeu face minuni (Iesire XIV, 16-31; IV Regi IV, 32-36; Matei X, l; Marcu III, 15-16 etc.).
Cea mai vie expresie a actului de cinstire a Sfintilor este ruga ciunea de la Proscomidie, cand sunt scoase si asezate langa agnet miride pentru prooroci, apostoli, mucenici si sfinti. Prin venerarea lor, crestinii isi imbogatesc viata lor religios-morala, sporesc in evlavie si in urmarea credintei celei adevarate. De aceea, Biserica Ortodoxa a impodobit cultul sau cu cinstirea sfintilor, intrucat prin aceasta se sporeste si se intareste nu numai credinta si evlavia crestinilor, ci si adorarea lui Dumnezeu.
In cultul Bisericii noastre, sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ocupa un loc deosebit, prin faptul ca ziua de 23 aprilie si numele sau sunt imprimate in calendarul bisericesc cu caractere rosii si acest moment festiv se incadreaza, de obicei, in perioada Penticostarului. El este unul dintre crestinii devotati invataturii si invierii Mantuitorului Hristos, pentru care a primit moarte martirica in ziua de 23 aprilie in anul 303.
Prin viata si activitatea sa, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a aratat ca un vas ales al lui Dumnezeu spre dovedirea adevarului si slavei divine in momentul cand idolatria incerca, dupa mai bine de trei secole de crestinism, sa tina lumea sub negura necunostintei si sa respinga lumina invataturii lui Hristos. Religia idolatra era incurajata chiar de imparatul Diocletian, care a declansat in mai multe randuri valuri de persecutie incheiate cu multe pierderi de vieti crestine.
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, in partile Capadociei (sau la Beirut) din Asia Mica, dintr-o familie de crestini de neam ales si cu o frumoasa sta re sociala. In sanul familiei, el a primit o crestere aleasa si a fost indrumat sa imbratiseze, ca si tatal sau, cariera militara, in care s-a afirmat repede, ajungand tribun si apoi comis in armata romana. El a ajuns omul de incredere al imparatului, care il aprecia nu nu mai pentru calitatile sale de mare strateg, ci si pentru bogatia cu nostintelor sale filozofice acumulate de prin locurile pe unde cala torise cu armata romana. Ajuns in varful piramidei militare roma ne, el se impune printr-o aleasa comportare fata de subalternii sai si acest lucru confirma educatia sa crestina datorata mamei sale care, desi a ramas vaduva de tanara, si-a dat toata silinta ca pe fiul sau Gheorghe sa-l educe in spiritul adevaratei credinte.
Cuvantul Sfintei Scripturi sadit in inima Sfantului Gheorghe de mama sa a rodit prin bunatatea sa fata de subalternii sai, care se minunau de faptul cum un tanar de 30 de ani are o forta spirituala deosebita, fara seaman, in inalta societate romana, stapanita de fe lurite manifestari imorale. Dragostea fata de Dumnezeu si fata de oameni l-a determinat sa iubeasca si sa cinsteasca pe cei ce i-au dat viata si pe cei din jurul sau, sa se considere ca un frate al celor cinstiti si sa urmeze calea vietii virtuoase. Pe chipul sau tanar si frumos se distingeau trasaturile smereniei, seriozitatii si compati mirii fata de cei ce erau robiti de inchinarea la fortele naturii.
Cunoasterea si trairea adevaratei invataturi crestine au contribuit la formarea si pastrarea profilului religios-moral al Sfantului Gheorghe, care in fata prigoanei contra crestinilor declansata de Diocletian se va alatura celor ce slujeau pe Hristos si isi dau viata pentru El. Constiinta sa sincera de crestin il indeamna sa se opuna planurilor imparatului roman de a nimici pe crestini si a asigura in felul acesta triumful religiei idolatre. El declara deschis in fata imparatului ca este si el unul din slujitorii lui Hristos. Indignat de ma sura luata de imparat, Sfantul Gheorghe indrazneste sa-l infrunte pe el si pe slujitorii sai zicand: pana cand, o, imparate, si voi curteni, veti face razboi contra crestinilor? Voua se cade sa faceti pace in toata lumea, dar acum pentru ce iubiti razboiul si vrajba si vreti sa varsati sange sfant si drept? . Cuvintele sale dojenitoare in furie mai mult pe suveranul roman care nu se astepta sa fie mustrat chiar de unul dintre sfetnicii sai cei mai apropiati si indragiti.
Vazand cata nedreptate se face crestinilor, oameni pasnici si supusi autoritatii romane, Sfantul Gheorghe, fiind de-a dreapta imparatului, ii spune in public ca si el este din randul celor ce sla vesc pe Iisus Hristos. Din cauza acestei marturisiri, el este inchis, si in inchisoare i se aduc feluriti intelepti necrestini care sa-l de termine sa se lepede de credinta in Iisus Hristos. Incercarile lor au fost zadarnice, iar torturile la care a fost supus nu l-au clatinat, ci l-au intarit in credinta lui, la care au aderat multi dintre cei ce ur mareau chinurile sale. Printre cei ce asistau la infioratoarele chi nuri suportate de Sfantul Gheorghe se afla si sotia imparatului, Priscia, care s-a botezat, luand numele de Alexandra. Impreuna cu ea s-a mai botezat si fiica sa, Valeria.
Inumanele mijloace de tortura suportate de Sfantul Gheorghe in inchisoare nu-l abat de la dreapta credinta si din nou este intem nitat, in temnita, el slaveste si multumeste lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grija fata de el, iar celor ce veneau la el atrasi de minunile pe care le savarsea le vorbea despre adevaratul Creator si Mantuitor al lumii. Statornicia sa in credinta il face sa exclame in fata multimii care astepta ca el sa aduca jertfa zeilor: Cum o sa servesc eu unui zeu care nici nu exista, ci e plasmuit de mintea omeneasca pentru interesele noastre materiale! Eu ma inchin Ce lui ce a slujit adevarului si aduc jertfa inima mea pentru cinste si dreptate Ca urmare a celor afirmate de el, imparatul l-a consi derat drept hulitor al zeilor si a poruncit sa fie aruncat intr-o groa pa cu var clocotind, din care a iesit nevatamat. Incerca rile imparatului de a-l atrage la credinta idolatra sunt...
Frati crestini,Odata cu sosirea frumosului antotimp al primaverii, cand natura inconjuratoare se trezeste la viata, crestinii praznuiesc cea mai mare sarbatoare a lor, numita in cantarile bisericesti praznic al praznicelor , invierea Domnului, si care s-a dat spre moarte pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra (Romani IV, 25). In fiecare an, invierea Domnului ne aminteste si adevereste triumful vietii asupra mortii si strica ciunii, biruinta luminii asupra intunericului si izbanda binelui asu pra raului. Ea constituie piatra de temelie a credintei noastre in dumnezeirea Mantuitorului Hristos, Care, din dragoste netarmuri ta, si-a dat viata Sa pentru a noastra izbavire de sub stapanirea mortii.
Realitatea Invierii Domnului a fost confirmata de Mantuitorul Hristos prin aratarile Sale timp de 40 de zile inaintea Sfintilor Apostoli, iar mai tarziu, Sfantul Apostol Pavel pe drumul Damas cului. Sfintii Apostoli vor face cunoscut acest adevar tuturor nea murilor si pentru apararea lui isi vor primejdui chiar viata lor pa manteasca. Exemplul lor va fi urmat de nenumarati crestini, intre care se numara si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a carui sarba toare se incadreaza in decorul primaverii naturale si duhovnicesti.
Numele Marelui Mucenic Gheorghe, cat si ale celorlalti sfinti sunt inscrise pe fiecare fila a calendarului bisericesc pentru a fi cin stita in chip deosebit viata lor curata in spiritul dreptei invataturi. In general, cinstirea sfintilor isi are temeiuri fundamentale de credinta in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie din care aflam ca ei sunt numiti prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan XV, 14) sau casnici ai lui Dum nezeu (Efeseni II, 19) prin care Dumnezeu face minuni (Iesire XIV, 16-31; IV Regi IV, 32-36; Matei X, l; Marcu III, 15-16 etc.).
Cea mai vie expresie a actului de cinstire a Sfintilor este ruga ciunea de la Proscomidie, cand sunt scoase si asezate langa agnet miride pentru prooroci, apostoli, mucenici si sfinti. Prin venerarea lor, crestinii isi imbogatesc viata lor religios-morala, sporesc in evlavie si in urmarea credintei celei adevarate. De aceea, Biserica Ortodoxa a impodobit cultul sau cu cinstirea sfintilor, intrucat prin aceasta se sporeste si se intareste nu numai credinta si evlavia crestinilor, ci si adorarea lui Dumnezeu.
In cultul Bisericii noastre, sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ocupa un loc deosebit, prin faptul ca ziua de 23 aprilie si numele sau sunt imprimate in calendarul bisericesc cu caractere rosii si acest moment festiv se incadreaza, de obicei, in perioada Penticostarului. El este unul dintre crestinii devotati invataturii si invierii Mantuitorului Hristos, pentru care a primit moarte martirica in ziua de 23 aprilie in anul 303.
Prin viata si activitatea sa, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a aratat ca un vas ales al lui Dumnezeu spre dovedirea adevarului si slavei divine in momentul cand idolatria incerca, dupa mai bine de trei secole de crestinism, sa tina lumea sub negura necunostintei si sa respinga lumina invataturii lui Hristos. Religia idolatra era incurajata chiar de imparatul Diocletian, care a declansat in mai multe randuri valuri de persecutie incheiate cu multe pierderi de vieti crestine.
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, in partile Capadociei (sau la Beirut) din Asia Mica, dintr-o familie de crestini de neam ales si cu o frumoasa sta re sociala. In sanul familiei, el a primit o crestere aleasa si a fost indrumat sa imbratiseze, ca si tatal sau, cariera militara, in care s-a afirmat repede, ajungand tribun si apoi comis in armata romana. El a ajuns omul de incredere al imparatului, care il aprecia nu nu mai pentru calitatile sale de mare strateg, ci si pentru bogatia cu nostintelor sale filozofice acumulate de prin locurile pe unde cala torise cu armata romana. Ajuns in varful piramidei militare roma ne, el se impune printr-o aleasa comportare fata de subalternii sai si acest lucru confirma educatia sa crestina datorata mamei sale care, desi a ramas vaduva de tanara, si-a dat toata silinta ca pe fiul sau Gheorghe sa-l educe in spiritul adevaratei credinte.
Cuvantul Sfintei Scripturi sadit in inima Sfantului Gheorghe de mama sa a rodit prin bunatatea sa fata de subalternii sai, care se minunau de faptul cum un tanar de 30 de ani are o forta spirituala deosebita, fara seaman, in inalta societate romana, stapanita de fe lurite manifestari imorale. Dragostea fata de Dumnezeu si fata de oameni l-a determinat sa iubeasca si sa cinsteasca pe cei ce i-au dat viata si pe cei din jurul sau, sa se considere ca un frate al celor cinstiti si sa urmeze calea vietii virtuoase. Pe chipul sau tanar si frumos se distingeau trasaturile smereniei, seriozitatii si compati mirii fata de cei ce erau robiti de inchinarea la fortele naturii.
Cunoasterea si trairea adevaratei invataturi crestine au contribuit la formarea si pastrarea profilului religios-moral al Sfantului Gheorghe, care in fata prigoanei contra crestinilor declansata de Diocletian se va alatura celor ce slujeau pe Hristos si isi dau viata pentru El. Constiinta sa sincera de crestin il indeamna sa se opuna planurilor imparatului roman de a nimici pe crestini si a asigura in felul acesta triumful religiei idolatre. El declara deschis in fata imparatului ca este si el unul din slujitorii lui Hristos. Indignat de ma sura luata de imparat, Sfantul Gheorghe indrazneste sa-l infrunte pe el si pe slujitorii sai zicand: pana cand, o, imparate, si voi curteni, veti face razboi contra crestinilor? Voua se cade sa faceti pace in toata lumea, dar acum pentru ce iubiti razboiul si vrajba si vreti sa varsati sange sfant si drept? . Cuvintele sale dojenitoare in furie mai mult pe suveranul roman care nu se astepta sa fie mustrat chiar de unul dintre sfetnicii sai cei mai apropiati si indragiti.
Vazand cata nedreptate se face crestinilor, oameni pasnici si supusi autoritatii romane, Sfantul Gheorghe, fiind de-a dreapta imparatului, ii spune in public ca si el este din randul celor ce sla vesc pe Iisus Hristos. Din cauza acestei marturisiri, el este inchis, si in inchisoare i se aduc feluriti intelepti necrestini care sa-l de termine sa se lepede de credinta in Iisus Hristos. Incercarile lor au fost zadarnice, iar torturile la care a fost supus nu l-au clatinat, ci l-au intarit in credinta lui, la care au aderat multi dintre cei ce ur mareau chinurile sale. Printre cei ce asistau la infioratoarele chi nuri suportate de Sfantul Gheorghe se afla si sotia imparatului, Priscia, care s-a botezat, luand numele de Alexandra. Impreuna cu ea s-a mai botezat si fiica sa, Valeria.
Inumanele mijloace de tortura suportate de Sfantul Gheorghe in inchisoare nu-l abat de la dreapta credinta si din nou este intem nitat, in temnita, el slaveste si multumeste lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grija fata de el, iar celor ce veneau la el atrasi de minunile pe care le savarsea le vorbea despre adevaratul Creator si Mantuitor al lumii. Statornicia sa in credinta il face sa exclame in fata multimii care astepta ca el sa aduca jertfa zeilor: Cum o sa servesc eu unui zeu care nici nu exista, ci e plasmuit de mintea omeneasca pentru interesele noastre materiale! Eu ma inchin Ce lui ce a slujit adevarului si aduc jertfa inima mea pentru cinste si dreptate Ca urmare a celor afirmate de el, imparatul l-a consi derat drept hulitor al zeilor si a poruncit sa fie aruncat intr-o groa pa cu var clocotind, din care a iesit nevatamat. Incerca rile imparatului de a-l atrage la credinta idolatra sunt...
