Iubirea nu-nceteaza, o inima cand moare, vin alte si-alte inimi s-o creasca mai inalt; tot astfel, cand un suflet si-ncheie-a sa lucrare, Hristos aceeasi slujba o trece celuilalt. Lumina nu sfarseste cand soarele apune, ci trece mai departe de ape si de munti; tot astfel nu sfarseste divina-ntelepciune, Hristos, cand cade-o frunte, o trece altei []Iubirea nu-nceteaza, o inima cand moare,vin alte si-alte inimi s-o creasca mai inalt;tot astfel, cand un suflet si-ncheie-a sa lucrare,Hristos aceeasi slujba o trece celuilalt.

Lumina nu sfarseste cand soarele apune,ci trece mai departe de ape si de munti;tot astfel nu sfarseste divina-ntelepciune,Hristos, cand cade-o frunte, o trece altei frunti.

Nici calea nu sfarseste cand urmele-nceteaza,vin alte urme-n urma, s-o calce mai frumos;tot astfel, cand o viata sfarseste dintr-o data,Hristos ridica alta, cu rod mai luminos.

Cantarea nu-nceteaza cand cantaretul cade,ea trece-n alta harfa, mai stralucita chiar;cand un erou sfarseste luptand pe baricade,Hristos ridica-n locu-i alt tanar voluntar.

Trudeste deci nainte si lupta-te, si canta,tu, slujitor si preot, si-ostas al lui Hristos;eroica si nalta va fi izbanda sfantaa luptei pentru care tu mori victorios.

Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009