Invierea lui Hristos este sansa trairii noastre in Adevar, iubire si Inviere, adica in firescul Vietii noastre. Este formula totala a Vietii, ca Dar al Preasfintei Treimi pentru fiecare Om. Odata pierdut acest reper, doar Invierea prin Cruce il mai recupereaza. Praznicul Invierii este ora exacta a tot ceea ce numim Ortodoxie. Este evenimentul care []Invierea lui Hristos este sansa trairii noastre in Adevar, iubire si Inviere, adica in firescul Vietii noastre. Este formula totala a Vietii, ca Dar al Preasfintei Treimi pentru fiecare Om. Odata pierdut acest reper, doar Invierea prin Cruce il mai recupereaza.

Praznicul Invierii este ora exacta a tot ceea ce numim Ortodoxie. Este evenimentul care pune in evidenta ca iubirea este mai tare decat moartea (Cantarea Cantarilor 8, 6 ) si ca Puterea iubirii adusa de Hristos biruie in fata iubirii de putere orchestrata de demon prin constiintele delasatoare ale oamenilor. Dar aceasta Putere, Hristos ne arata ca vine numai la capatul suferintei, a probei de foc pe care o avem de dat cu stapanitorul acestei lumi ca sa iesim de sub tirania mortii, a fricii care ne paraziteaza existenta. In fapt, este experienta Crucii: a iubirii refuzate, a Adevarului respins, dar care reuneste pe Om si pe Dumnezeu in aceeasi Viata de Taina. De aceea, Saptamana Patimirilor si Saptamana Luminata sunt in oglinda una cu alta, aratandu-ne ca nimeni nu poate ajunge la Inviere fara Cruce, dupa cum nimeni nu poate iubi Crucea fara Inviere. Crucea si Invierea sunt cele doua Fete ale aceleasi Realitati: a iubirii Totale dintre Dumnezeu si om, dintre Om si Dumnezeu. Practic, in Ortodoxie, fara Cruce ratam Invierea si fara Inviere ratam Crucea.

Invierea cuprinde si desavarseste toate manifestarile iubirii. La randul ei, iubirea devine biruitoare doar prin inviere. Acolo unde iubirea nu este...