Viata Bisericii noastre strabune, la carma careia a vegheat si va veghea pururea Mantuitorul, nu a fost si nu poate fi redusa la truda slujitorilor ei, clerici, iar masa celor pastoriti, multimile din veacuri, de la poalele Muntelui Fericirilor, nu pot fi considerate medii pasive. Din vechime, din randurile poporului nostru s-au ridicat, paralel cu []Viata Bisericii noastre strabune, la carma careia a vegheat si va veghea pururea Mantuitorul, nu a fost si nu poate fi redusa la truda slujitorilor ei, clerici, iar masa celor pastoriti, multimile din veacuri, de la poalele Muntelui Fericirilor, nu pot fi considerate medii pasive.

Din vechime, din randurile poporului nostru s-au ridicat, paralel cu preotii si ierarhii lor, intelectuali si oameni de rand care au fost vlastare roditoare ale dainuirii Ortodoxiei, in ciuda tuturor vremurilor vrajmase ale istoriei.

Din generatia de oameni si intelectuali care si-au lasat puternic amprenta asupra sufletului cititorilor lor, fac parte avocatii Al. Lascarov Moldovanu si I. Grigore Oprisan. Al. Lascarov Moldovanu s-a nascut la Tecuci, in anul 1885, in ziua de 5 aprilie. Studiile liceale le-a facut la Barlad si la Nationalul din Iasi. S-a pregatit pentru cariera de avocat, pe care a practicat-o putin si cu intermitente. Evenimentul major care a operat o adevarata mutatie spirituala in viata sa a fost Primul Razboi Mondial.

Pr. asist. Gh. I. Dragulin sintetizeaza astfel aceasta cotitura spre lumina a biografiei scriitorului: Ca putini din generatia sa, el a iesit din transeele Primului Razboi Mondial un om schimbat, un ostas al lui Hristos. Privitor la activitatea religioasa pe care a regasit-o atunci, o automarturisire precizeaza: Razboiul m-a pravalit in tarana neputintei umane. In cadere, m-am apropiat de Iisus.1 Avem in aceasta sincera si, totodata, zguduitoare marturisire, alegoria existentiala a caderii care inalta, a pogoramantului in vederea urcusului spre mantuire. Iconomia divina a lucrat tainic si asupra acestui vas ales, harazindu-l vocatiei scrisului, careia i s-a dedicat cu mai multa ravna decat avocaturii.

Ca ziarist, a debutat la Focsani cu o evocare: Petre Liciu, in anul 1914. Apropierea sentimentala si intelectuala de marele actor, care, cu o admirabila maleabilitate, trecea de la drama la comedie, ne furnizeaza indicii despre deschiderea culturala a celui care, mai tarziu, avea sa devina un autentic misionar crestin.

O laborioasa activitate de traducator din marile opere ale lumii arata masura capacitatii de cuprindere a scriitorului si sfera larga a interesului sau spiritual. A tradus celebrul roman Paul si Virginia al lui Bernardin de Saint-Pierre, si opere ale altor autori ca: Oliver Goldsmith, Toma de Kempis, H. de la Mennais, Jules Sandeau si multi altii. Este important sa adaugam aici numele marelui dascal al Bisericii Rasaritene, Sfantul Ioan Gura de Aur, din opera caruia a tradus si la care s-a referit in scrierile si cuvantarile sale.

Literatura beletristica, originala, ancorata la inceput in toposul creatorilor spatiului moldovenesc, emanand o aura de patriarhialitate, in schite, nuvele, povestiri evalueaza ferm spre subiecte si teme de viziune crestina, majore, legitimand demersul unei convertiri absolute. Asa ajunge scriitorul la marile sale romane: Mamina, Tatunul, Biserica naruita si Intoarcerea lui Andrei Patrascu.

Paralel cu activitatea de scriitor, tanarul avocat, hotarat sa propovaduiasca tezaurul...