O singură nădejde
Dupa cum intr-un trup sanatos sangele este acela care intretine energia si viata in toate madularele, tot asa, in Lucrarea lui Dumnezeu, in Biserica lui Hristos, nadejdea vie si puternica in prezenta si in fagaduintele Lui sfinte este ceea ce insufleteste si pastreaza totul. In suferintele atat de grele si indelungate, ce ar mai fi []Dupa cum intr-un trup sanatos sangele este acela care intretine energia si viata in toate madularele, tot asa, in Lucrarea lui Dumnezeu, in Biserica lui Hristos, nadejdea vie si puternica in prezenta si in fagaduintele Lui sfinte este ceea ce insufleteste si pastreaza totul.
In suferintele atat de grele si indelungate, ce ar mai fi putut intari pe credinciosii Domnului Iisus, spre a putea suporta toate cumplitele incercari la care erau supusi, daca n-ar fi fost aceasta singura nadejde a vietii si rasplatirii viitoare prin care ei au biruit totul?Ca o nadejde dulce si negrait de scumpa pentru toti martirii Evangheliei de-a lungul mileniilor de suferinta erau dulcile cuvinte: caci suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare.
Cu aceste dumnezeiesti fagaduinte in inima, ei, cei de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pesteri, prin crapaturile muntilor, fiind chinuiti, munciti, taiati, spanzurati, arsi, fara a carti si fara a se lepada, ci au suferit totul pentru dragostea lui Hristos in neclintita si singura nadejde, dar de nezdruncinat niciodata, a rasplatirii si incununarii Lui vesnice.
Focul care trebuia sa arda necurmat pe altar se spune ca trebuia alimentat cu uriase cantitati de lemne, care se aduceau de departe si cu multa greutate.
Doua familii isi luasera aceasta indatorire grea, si ele erau acelea care aduceau pe cheltuiala si cu eforturile lor toate aceste lemne fara de care n-ar fi fost cu putinta jertfele, fara de care n-ar fi fost cu putinta slujbele Domnului.
Fiii preotului Aaron sa faca foc pe altar si sa puna lemne pe foc, spune porunca Domnului (Lev 1, 7).
Focul care trebuia sa arda necurmat pe altar si sa nu se stinga (Lev 6, 13) preinchipuia tocmai aceasta nadejde sfanta si vie care trebuie sa fie mereu puternica, fierbinte si frumoasa in inimile tuturora.
Nadejdea are nevoie sa fie mereu intarita, imbarbatata si...
In suferintele atat de grele si indelungate, ce ar mai fi putut intari pe credinciosii Domnului Iisus, spre a putea suporta toate cumplitele incercari la care erau supusi, daca n-ar fi fost aceasta singura nadejde a vietii si rasplatirii viitoare prin care ei au biruit totul?Ca o nadejde dulce si negrait de scumpa pentru toti martirii Evangheliei de-a lungul mileniilor de suferinta erau dulcile cuvinte: caci suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare.
Cu aceste dumnezeiesti fagaduinte in inima, ei, cei de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pesteri, prin crapaturile muntilor, fiind chinuiti, munciti, taiati, spanzurati, arsi, fara a carti si fara a se lepada, ci au suferit totul pentru dragostea lui Hristos in neclintita si singura nadejde, dar de nezdruncinat niciodata, a rasplatirii si incununarii Lui vesnice.
Focul care trebuia sa arda necurmat pe altar se spune ca trebuia alimentat cu uriase cantitati de lemne, care se aduceau de departe si cu multa greutate.
Doua familii isi luasera aceasta indatorire grea, si ele erau acelea care aduceau pe cheltuiala si cu eforturile lor toate aceste lemne fara de care n-ar fi fost cu putinta jertfele, fara de care n-ar fi fost cu putinta slujbele Domnului.
Fiii preotului Aaron sa faca foc pe altar si sa puna lemne pe foc, spune porunca Domnului (Lev 1, 7).
Focul care trebuia sa arda necurmat pe altar si sa nu se stinga (Lev 6, 13) preinchipuia tocmai aceasta nadejde sfanta si vie care trebuie sa fie mereu puternica, fierbinte si frumoasa in inimile tuturora.
Nadejdea are nevoie sa fie mereu intarita, imbarbatata si...
