Domnul nostru Iisus Hristos prin Care fusesera facute toate veacurile cate aveau sa fie intre cele doua vesnicii (Evrei 1, 2) pregatise si ceasul acesta, cu tot ce avea sa aduca el, si Se ruga pentru el inainte de a incepe. Spre a fi tuturor ucenicilor Sai, de atunci si de totdeauna, nu []Domnul nostru Iisus Hristos prin Care fusesera facute toate veacurile cate aveau sa fie intre cele doua vesnicii (Evrei 1, 2) pregatise si ceasul acesta, cu tot ce avea sa aduca el, si Se ruga pentru el inainte de a incepe.

Spre a fi tuturor ucenicilor Sai, de atunci si de totdeauna, nu numai Mijlocitorul lor la Dumnezeu, ci si Invatatorul rugaciunii lor de care vor avea, de acum incolo, cea mai mare nevoie pe pamantDupa ce a vorbit astfel, Iisus a ridicat ochii spre cer si a zis: Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe TineDupa ce un fiu si un trimis al lui Dumnezeu vorbeste astfel ascultatorilor lui cum a vorbit Iisus Hristos, si cu duhul, si cu graiul Sau atunci acel fiu si trimis isi poate ridica ochii spre cer si poate zice Tatal nostru, cu dulcea incredintare ca nu spune un neadevarDar cum sa-si poata ridica ochii si zice acela in care nu este nici Duhul lui Hristos (Rom. 8, 9) si nici Cuvantul lui Dumnezeu? (Colos. 3, 16) In orice lucrare a Evangheliei lui Hristos, ucenicul trebuie sa faca totdeauna asa cum a facut Domnul: Cuvantul trebuie urmat de rugaciune.

Deci, ori de cate ori stati de vorba cu un suflet sau cu mai multe, rugati-va pentru cei cu care ati vorbit; ori de cate ori impartiti Cuvantul lui Dumnezeu oamenilor, rugati-va puternic si fierbinte pentru ei, incheiati totul cu rugaciune catre Tatal Ceresc pentru mantuirea, pentru unitatea si pentru slava celor cu care ati vorbit. Mijlociti si voi pentru ei la Tatal, de la Care pogoara orice dar bun si desavarsit peste munca propovaduirii voastre, caci de voia Tatalui Ceresc si de binecuvantarea Lui depind toate lucrurile.

Rugaciunea Domnului nostru Iisus Hristos ne este noua, tuturor si totdeauna, o lumina si o putere vesnica. Sosise ceasul incercarii, iar Iisus incepea acest ceas cu o puternica rugaciune de adanca si linistita incredintare in Voia Tatalui. Increderea isi avea ceasul ei de la sfarsit, dupa cum si ispitirea isi avusese ceasul ei de la inceput (Mat. 4, 1). i, precum, pentru inceputul lucrarii Sale si pentru inceputul ispitirii, Domnul Iisus Se pregatise atunci prin post si rugaciune, tot asa si acum, pentru inceputul Patimilor Sale, pentru sfarsitul lucrarii Lui, El Se pregatea prin rugaciunea aceasta.

O, ce adanc ar trebui sa simtim noi trebuinta rugaciunii...