Ziua Constantin Brancusi. Pe 19 februarie se sarbatoresc 146 de ani de la nasterea sculptorului roman. Totul este profetic si divin aici. Drumul Eroilor pana la Scara Ingerilor are un urcus continuu. Pe tot acest drum sunt presarate lupte, infrangeri, ocolisuri, piedici, lacrimi, sudori si sange dar fiecare dintre acestea au un rost, un []Ziua Constantin Brancusi. Pe 19 februarie se sarbatoresc 146 de ani de la nasterea sculptorului roman.

Totul este profetic si divin aici. Drumul Eroilor pana la Scara Ingerilor are un urcus continuu. Pe tot acest drum sunt presarate lupte, infrangeri, ocolisuri, piedici, lacrimi, sudori si sange dar fiecare dintre acestea au un rost, un scop, un rod nemuritor.

Pe acest drum de foc nu pot merge si nu-l pot sfarsi decat eroii, profetii si martirii. Drumul insusi le confera acelora ce-l urca pana la sfarsit aceste nume si aceste cununi nemuritoare.

Ce mult seamana Coloana Infinitului de la Targu-Jiu cu scara ingerilor de la Genesa 28, 12! De fapt, ea este aceeasi, numai ca primele cincisprezece trepte se vad si jumatate din a saisprezecea. Celelalte nu se mai vad de jos in sus, ci numai de Sus in jos. Daca n-ar fi decat cele ce se vad de jos, ea ar fi o scara finita. Dar nu, ci ea continua. Insa de la jumatatea aceasta in sus ea nu se mai vede decat cu ochii sufletului.

Eroii, profetii si martirii ce urca pe ea sunt oameni pana la aceasta jumatate vazuta. De acolo ei devin ingeri si urca in alt fel, precum este scris la Marcu 12, 25. De la acest tainic punct, oamenii devenind ingeri, trec hotarul nevazut, intrand in Cer prin Arcul de Triumf al Eternitatii.

Cei ce se coboara din Cer, pentru a deveni aici pe pamant eroi, profeti si martiri, pana acolo sunt ingeri, dar de acolo incoace ei devin oameni, pentru a-si implini aici timpul si slujba omeneasca pentru care au fost trimisi. Apoi se intorc inapoi in cer tot asa.

Ce schimb solemn si frumos este acesta si ce minunat este sa ai ochii sufletesti deschisi, cu care sa-i poti vedea! In vremile fericite ale Harului si chinuite ale pamantului, sunt multi si cei ce urca si cei ce coboara. Dar in vremile chinuite ale Harului si fericite ale pamantului, sunt putini si cei ce coboara si cei ce urca.

De ce pare acum atat de scurt drumul de la Masa Cinei si pana la Poarta Iertarii si atat de lung de la Poarta si pana la Scara?Pentru ca drumul cel usor si scurt pentru noi a fost lung si greu pentru Hristos, Care l-a facut in locul nostru. Iar cel scurt pentru El este lung acum pentru noi.

Prima parte a facut-o Dumnezeu, a doua trebuie s-o facem noi. In prima parte s-a cerut pretul Jertfei lui Hristos. In a doua parte se cere pretul jertfei noastre. In prima parte ne-a purtat Hristos pe noi, in a doua parte trebuie sa-L purtam noi pe El. i de ce parca sunt acum atat de multi cei ce merg de la Cina la Iertare si totusi sunt atat de putini cei care ajung de la Iertare la Slava?Pentru ca Dumnezeu ii poate purta pe toti oamenii, dar oamenii nu toti Il pot purta pe Dumnezeu.

Sunt multi chemati, dar putini sunt alesi, pentru ca chemarea este a lui Dumnezeu, dar alegerea este a Omului. In Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa se intre prin multe necazuri (Fapte 14, 22) iar oamenii care sa poata primi acum aceste necazuri sunt foarte putini. Cei mai multi se leapada (Mc. 4, 17). De aceea sunt tot mai putini care urca acum Drumul Eroilor spre Scara...