„N-aveam nimic lumesc, de parcă nici n-am fi avut trupuri, ci numai suflete.”
Cand am pornit pe aceasta cale, a Oastei Domnului, Domnul Iisus Biruitorul nu ne-a lasat izolati si singuratici. Duhul Sfant, pogorat de la Tatal in Ziua Cinzecimii, strabatea mereu satele si orasele, trezind sufletele si inrolandu-le in aceasta uriasa lucrare de trezire sufleteasca. Lucrarea se raspandea cu o iuteala uimitoare in toata tara si chiar []Cand am pornit pe aceasta cale, a Oastei Domnului, Domnul Iisus Biruitorul nu ne-a lasat izolati si singuratici. Duhul Sfant, pogorat de la Tatal in Ziua Cinzecimii, strabatea mereu satele si orasele, trezind sufletele si inrolandu-le in aceasta uriasa lucrare de trezire sufleteasca. Lucrarea se raspandea cu o iuteala uimitoare in toata tara si chiar peste hotare, spre bucuria neamului nostru romanesc si spre slava Unicului si Adevaratului Dumnezeu. i, asa cum v-am spus mai sus, se adaugau si la noi o multime de suflete doritoare si insetate de auzirea Cuvantului lui Dumnezeu. Atunci fiind incepatori, nu aveam frati lucratori, care sa marturiseasca Cuvantul, ci mai mult cantam si citeam din Biblie, din carti si din foi, din care ne hraneam si care ne erau haina noastra de sarbatoare.
Aceste stari si aceste mese, pentru mine, erau dulceata mistica ce-mi indulcea intregul organsim duhovnicesc, inviorandu-mi sufletul pana-ntr-atat, incat n-as fi plecat de la stfel de adunari Ma invatasem atat de flamand si de familiar cu sufletele izbavite de la pierzare, dar mai ales cu insotitoarele cele mele tinere, cu care n-aveam nimic lumesc, de parca nici n-am fi avut trupuri, ci numai suflete. Tot ce era in noi atunci cobora de undeva din alte lumi, din niste inaltimi necontrolate. Simteam mirosuri divine, adieri dulci dinspre Golgota, si ne trezeam visand ca ne plimbam prin rai, printre pomi si printre izvoare, de unde ne trezeam si ne smulgeau cate un tipat, cate un strigat sau alta zare de fior! O, luna plina, de ce nu ne mai zambesti? De ce nu te mai uiti ca atunci, cand ti-era mila de mine cand innoptam si fugeam singur-singur sa ajung, pe undeva, ascuns acasa?Uneori ma intorceam de la cate o adunare si, intarziind seara de frica dormeam pe unde apucam si ma intorceam dimineata, in ziri, cu mare grija, apropiindu-ma de casa si ascunzandu-ma in niste buruieni mari, din paraul de langa casa, pana cand pleca tata undeva, sa pot...
Aceste stari si aceste mese, pentru mine, erau dulceata mistica ce-mi indulcea intregul organsim duhovnicesc, inviorandu-mi sufletul pana-ntr-atat, incat n-as fi plecat de la stfel de adunari Ma invatasem atat de flamand si de familiar cu sufletele izbavite de la pierzare, dar mai ales cu insotitoarele cele mele tinere, cu care n-aveam nimic lumesc, de parca nici n-am fi avut trupuri, ci numai suflete. Tot ce era in noi atunci cobora de undeva din alte lumi, din niste inaltimi necontrolate. Simteam mirosuri divine, adieri dulci dinspre Golgota, si ne trezeam visand ca ne plimbam prin rai, printre pomi si printre izvoare, de unde ne trezeam si ne smulgeau cate un tipat, cate un strigat sau alta zare de fior! O, luna plina, de ce nu ne mai zambesti? De ce nu te mai uiti ca atunci, cand ti-era mila de mine cand innoptam si fugeam singur-singur sa ajung, pe undeva, ascuns acasa?Uneori ma intorceam de la cate o adunare si, intarziind seara de frica dormeam pe unde apucam si ma intorceam dimineata, in ziri, cu mare grija, apropiindu-ma de casa si ascunzandu-ma in niste buruieni mari, din paraul de langa casa, pana cand pleca tata undeva, sa pot...
