De la inceputul pana la sfarsitul Scripturilor, ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir rosu. In gradina Edenului, primului om i s-a dat porunca ascultarii de Dumnezeu. Dar aceasta ascultare a fost otravita prin neascultarea lui Adam. Prin intreg Vechiul Testament trece aceasta ascultare otravita. Domnul Iisus Hristos a tamaduit si ascultarea. El S-a facut []De la inceputul pana la sfarsitul Scripturilor, ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir rosu. In gradina Edenului, primului om i s-a dat porunca ascultarii de Dumnezeu. Dar aceasta ascultare a fost otravita prin neascultarea lui Adam. Prin intreg Vechiul Testament trece aceasta ascultare otravita.

Domnul Iisus Hristos a tamaduit si ascultarea. El S-a facut ascultator pana la moartea crucii (Flp 2, 8 ). Ne-a impacat cu Dumnezeu prin Sangele Crucii si ne-a pus in legatura de ascultare cu El. Cuvantul ascultare este deci un cuvant mare si sfant. De cate ori il auzim trebuie sa tresarim, gandindu-ne la ascultarea de Dumnezeu si la ascultarea pana la cruce a Fiului Sau.

Toate ascultarile din aceasta lume trebuie sa aiba legatura cu marea ascultare de Dumnezeu. Orice fel de ascultare ce se face in lumea aceasta trebuie sa purceada din ascultarea de Dumnezeu si sa cheme la ascultarea de Dumnezeu. Asa e si ascultarea de Biserica. Biserica predica ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea de Biserica este ascultarea de Dumnezeu. A trai in ascultare de Biserica inseamna a trai in ascultare de Dumnezeu.

Numai acela poate spune ca traieste in ascultare de Biserica, anume cel care traieste in ascultare de Dumnezeu si de poruncile Lui.

Dar, in curgerea vremii, si intelesul acestei ascultari a tot slabit si...