fratele Marini se intalneste din nou cu preotul Vonica La un an de zile dupa iesirea din inchisoare, in toamna anului 1942, fratele Marini s-a intalnit ocazional cu preotul Vonica. Cu aceasta ocazie, au schimbat cateva vorbe impreuna, intre care preotul Vonica i-a repetat fratelui Marini propunerea pe care i-a mai facut-o cand era la []fratele Marini se intalneste din nou cu preotul VonicaLa un an de zile dupa iesirea din inchisoare, in toamna anului 1942, fratele Marini s-a intalnit ocazional cu preotul Vonica. Cu aceasta ocazie, au schimbat cateva vorbe impreuna, intre care preotul Vonica i-a repetat fratelui Marini propunerea pe care i-a mai facut-o cand era la inchisoare, anume de a merge la Lumina Satelor , unde i se asigura un serviciu bun, cu perspective de viitor. O data cu aceasta propunere, i-a pus si mai multe intrebari, la care fratele Marini atunci nu i-a dat niciun raspuns. Acestea sunt urmatoarele: Ce vrei sa faci cu Lucrarea Oastei, de o duci mai departe in ratacirea in care a dus-o parintele Trifa? Acum, dupa moartea dansului, trebuie sa veniti cu totii la Lumina Satelor , sa lucram impreuna. Aici avem conditii mai bune de lucru si, in plus, avem asigurat un salariu si o pensie la batranete, pe care acum nu le ai. Gandeste-te ca, in starea in care te afli acum, nu ai de la nimeni asigurat niciun mijloc de existenta, si, pana la urma, care-ti va fi rasplata pentru munca pe care o depui? O sa imbatranesti si o sa mori fara sa fi realizat nimic in viataDeocamdata, fratele Marini nu i-a raspuns prea multe. Insa dupa cateva luni i-a raspuns printr-un frumos articol pe care l-a publicat in revista Familia Crestina , pe care o redacta impreuna cu fratele Traian Dorz la Beius. In acest articol, fratele Marini raspunde foarte frumos la toate intrebarile si propunerile pe care i le-a facut preotul Vonica; si cred ca este potrivit sa-l cunoastem si noi. In acest scop, il vom reproduce aici, in cele ce urmeaza, asa cum a fost el scris in revista:In slujba DomnuluiNu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, Care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata (II Cor 3, 5).

M-ai intrebat, draga prietene, ce vreau. i, o data cu intrebarea, m-ai cinstit si cu o privire banuitoare. Te cred! O vorba spune ca ochii care nu se vad se uita. (Asta e mult valabila in lume si, cu durere, si intre cei credinciosi.)Ceea ce pot sa-ti spun este ca, daca ai pune mana pe inima prietenului tau, ai simti-o ca si altadata, atunci cand eram tovaras de suferinta si jug. Dar vei gasi ceva mai mult: vei gasi o inima care, prin harul Domnului Iisus, pe langa iubirea de altadata, a fost imbogatita cu experienta iertarii si uitarii pentru toate pietrele aruncate asupra prie tenului, fara ca el sa miste macar degetul impotriva.

Marturiseste daca nu-i asa! Cel care a facut despartirea, stii bine, n-a fost prietenul tau, care a suferit si a tacut in fata unor fapte care sfruntau atat de piezis morala crestina, mai ales ca erau facute in numele Domnului. Apoi stii bine ca, daca iezuitul iubea dictonul: Scopul scuza mijloacele, in crestinatatea Evangheliei astfel de dictoane nu pot avea primire. Te stiam bolnav. i, fata de cei suferinzi, am ca utat sa ma port totdeauna cu respect si grija. i aceasta a fost o pricina a tacerii anilor. Cunosc ce-i suferinta, tova rasa anilor mei de tinerete, si aceasta experienta m-a invatat sa ajut si sa inteleg pe cel ce sufera si are drept la mila prietenului, chiar daca paraseste frica de Cel Atot puternic Dar fratii mei s-au aratat inselatori ca un parau, ca albia paraielor care trec (Iov 6, 14-15).

In sfarsit, intrebarea: Ce vreau? Dar tu stii bine, dragul meu, ce vreau, fiindca, in privinta aceasta, nu m-am schimbat si nadajduiesc ca, prin harul Domnului, nici nu ma voi schimba vreodata. Cel mult, sa ma intaresc in chemarea pe care am primit-o si hotararea ce am luat. Rugaciunea mea catre Domnul este ca nici de acum inainte sa nu stiu altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit (I Cor 2, 2). El este Mantuitorul meu (I Tim 1, 15). Lui I-am dat viata mea, rascumparata din lume si pacat cu pretul scumpului Sau Sange (I Cor 6, 20). Lui vreau sa-I slujesc, fiindca El S-a dat pe Sine Insusi ca sa ma smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal (Gal 1, 4). Apostolul Pavel spune apoi: Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti, dar, robi oamenilor (I Cor 7, 23). Daca as cauta sa plac oamenilor, n-as mai fi robul lui Hristos. Drumul vietii mele a fost trasat demult. Programul ei, de asemenea. Dar nu de mine facut.

In scurt: ce vreau eu?Sa slujesc Domnului, slujind celor saraci si necajiti. Care ti-e rasplata? Rasplata mea este ca mi se ingaduie sa-L slujesc.

Daca mor, mor a zis imparateasa Estera, care nu cunoscuse pe Domnul in plinatatea harului Sau; din dra goste, sunt gata sa mor pentru El, pentru Acela Care nu ma lasa sa pier. i daca imbatranesti? Atunci inima mea va fi verde ca finicul si Domnul ma va satura cu har si indurare. Merg in pace si nu ma tem de nimic, caci Domnul este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu (Ps 54, 4). Pe Dumnezeu se intemeiaza ajutorul si slava mea, in Dumnezeu este stanca puterii mele, locul meu de adapost (Ps 62, 7). Caci Tu esti ajutorul meu, Doamne, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine, dreapta Ta ma sprijina (Ps 63, 7-8).

Tu, dragul meu prieten, vei face cum vei crede de bine. Daca inima te indeamna sa lovesti si mai departe, vei sti ca, la fiecare piatra aruncata, vei primi din parte-mi o paine. i voi cauta sa tac si mai departe. Ori de-i lauda, ori de-i ocara, ori de-i adevar, ori de-i minciuna, voi cauta sa tac. Am dat pricina mea inaintea Aceluia care cerceteaza inima si rarunchii si cunoaste toate. Apoi, nici nu am timp de discutii si ciorovaieli, care n-aduc nici o zidire. Viata mea este asa de scurta, lucrul asa de mult; putinele puteri ce le am le-as da toate Aceluia care mi le a dat. (Daca as avea mai mult, as da, dar nu mai am)Lumina fetei lui IisusIn sufletu-mi luceste,Din har si slava cea de SusUimirea-n mine creste.

Sa merg sa caut ce-i...