DE CAND ERAM LA TARA, imi aduc aminte de un cosas care purta cu el Psaltirea in vremea coasei si citea in ea de cate ori apuca ragaz. Ceilalti ii ziceau: Dar tu ce te incurci cu cartea si cu cititul, acum, in vremea lucrului? El insa le raspundea foarte cuminte: Dar voi [] DE CAND ERAM LA TARA, imi aduc aminte de un cosas care purta cu el Psaltirea in vremea coasei si citea in ea de cate ori apuca ragaz. Ceilalti ii ziceau: Dar tu ce te incurci cu cartea si cu cititul, acum, in vremea lucrului?El insa le raspundea foarte cuminte: Dar voi de ce va pierdeti vremea cu ascutitul si cu batutul coaselor, acum, in vremea lucrului?Rugaciunea trebuie sa mearga mana in mana cu munca, si munca, la fel, cu rugaciunea. Rugaciunea ajuta munca omului. Cel ce crede ca-si pierde vremea rugandu-se e tocmai in chipul unui cosas care nu-si ascute si nu-si bate coasa, ca sa crute vremea.

Vai de sporul ce-l face un asemenea crestin!*Pr. Iosif Trifa, din 600 istorioare religioase , Editia a V-a, Editura Oastea Domnului Sibiu, 2007