Intoarce-mi, iubire, plecata departe candva-ntr-un solstitiu de flacari si gheata, lasandu-mi pe cruce trei rane de moarte si-o taina cu neagra marama pe fata. Ce iute-ntinsesesi aripa sa-ti zboare, lipindu-te moale de umbra nalucii, nici fata-ntorcandu-ti sa vezi cum iti moare strapuns legamantul in cuiele crucii. Cu aripi de umbra grabeai catre noapte, dar undeva-n []Intoarce-mi, iubire, plecata departecandva-ntr-un solstitiu de flacari si gheata,lasandu-mi pe cruce trei rane de moartesi-o taina cu neagra marama pe fata.

Ce iute-ntinsesesi aripa sa-ti zboare,lipindu-te moale de umbra nalucii,nici fata-ntorcandu-ti sa vezi cum iti moarestrapuns legamantul in cuiele crucii.

Cu aripi de umbra grabeai catre noapte,dar undeva-n fata pandea-nfricosata,amara, pedeapsa netrebnicei fapte;si noaptea-ngrozita te-a-ntors dintr-o data.

Lasandu-ti naluca stinghera sa-ti zboare,veneai iar spre Soare, la crucea sortita;mereu mai curata plutea, lucitoare,in zbor spre Lumina, faptura-ti sfintita.

Din pasare alba, prefa-te mireasasi vin ascunzandu-ti smerita privirea;si-aproape, desfa-te ceresc de frumoasa,sa-nviu dintr-o data, soptindu-ti: iubirea!Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009