Încrederea în Providenţă
PR. PROF. DR. VASILE MIHOC Duminica a III-a dupa Rusalii Evanghelia de la Matei 6,22-33 22 Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. 23 Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, []PR. PROF. DR. VASILE MIHOCDuminica a III-a dupa RusaliiEvanghelia de la Matei 6,22-3322 Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. 23 Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! 24 Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona. 25 De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? 26 Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? 27 i cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot? 28 Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 29 i va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. 30 Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? 31 Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? 32 Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. 33 Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.1. Contextul: partea a doua a Predicii de pe Munte. Evanghelia acestei Duminici face parte din Predica de pe Munte a Mantuitorului (Matei, cap. 5 7). In partea a doua a acestei Predici (cap. 6), dupa ce arata ca faptele dreptatii milostenia, rugaciunea si postul trebuie savarsite in taina, iar nu pentru slava desarta (v. 1-18), El ne indeamna sa nu ne adunam comori pe pamant, ci in cer (v. 19-21); sa ne pastram curat ochiul inimii, caci altfel, lipsiti de lumina care este in noi intreaga noastra existenta nu va fi altceva decat o orbecaiala in intuneric (v. 22-23); sa nu ne facem slujitori ai lui Mamona , adica ai bogatiilor lumesti, caci nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni (v. 24); ci, in ce priveste necesitatile vietii, sa ne punem cu toata puterea increderea in Tatal Ceresc, caci El poarta de grija intregii creatii si cu atat mai mult omului, coroana creatiei, si sa cautam mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (v. 25-34).
Mamona , cuvant aramaic care inseamna bani , profit , apare aici personificat, ca o putere caruia omul este ispitit sa i se aserveasca, si, ca atare, ca un vrajmas al lui Dumnezeu. Pentru omul preocupat de cele lumesti, Mamona devine un idol si o stavila in calea slujirii lui Dumnezeu. Ispita de a deveni slujitorul lui Mamona trebuie infranta prin increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Aceasta purtare de grija a Tatalui Ceresc fata de fapturile Sale se numeste Pronie (cuvant preluat din greceste) sau Providenta (cuvant preluat din latineste).
Observam ca trei dintre temele mentionate ale acestei a doua parti a Predicii de pe Munte sunt strans legate intreolalta: anume cele pe care le putem intitula: Comoara in cer ; Dumnezeu si Mamona ; si Increderea in Providenta . Cea de-a patra, despre ochiul launtric, poate fi si ea incadrata destul de bine in context, caci, intr-adevar, numai daca acest ochi ne este curat vom avea discernamantul necesar pentru a alege sa ne adunam comori in cer, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, iar nu pe Mamona , si pentru a ne pune toata increderea in Providenta dumnezeiasca.2. Increderea, temei al credintei. Prima treapta a credintei este increderea in Dumnezeu. Sa-L crezi pe Dumnezeu pe cuvant. Sa crezi ca fagaduintele Lui se implinesc neconditionat. Despre Avraam, Sf. Scriptura ne spune ca el a crezut pe Domnul si aceasta i s-a socotit lui ca dreptate (Fac 15,6). L-a crezut pe Dumnezeu impotriva oricarei socoteli omenesti. L-a crezut si L-a ascultat fara sovaire atunci cand i-a cerut sa-si lase casa parinteasca si tara stramosilor pentru a deveni peregrin spre o patrie mai buna. L-a crezut si L-a ascultat atunci cand i-a poruncit sa-l aduca jertfa pe unicul si prea iubitul sau fiu, chiar daca aceasta porunca parea sa contrazica fagaduinta ca din el, prin Isaac, se va ridica un mare popor. Asa a ajuns el credinciosul Avraam (Gal 3,9) si parinte al tuturor celor credinciosi. Cum am putea fi noi urmasii lui Avraam (Gal 3,29) fara a avea aceeasi incredere in Dumnezeu si in cuvantul Sau? Cum sa ne numim fiii credinciosului Avraam , daca nu suntem decat niste putin credinciosi (Mt 6,30)?Astazi, ca si intotdeauna, multe dintre pacatele oamenilor decurg din lipsa de incredere in Providenta. Ce vom manca? si Cu ce ne vom imbraca? , iata doua intrebari care, chiar si atunci cand nu sunt exprimate pe fata, persista cu staruinta in constiintele oamenilor, amarandu-le fiecare clipa a vietii si acoperind cu un val intunecat acea lumina interioara sadita in ei de Creator si care ar trebui sa le arate calea spre El. Sub acest val al necredintei, ei nu se mai stiu fii ai Tatalui Ceresc si nu se mai incred in El. Se incred mai degraba in eforturile proprii, in continua lor preocupare pentru ziua de maine (v. 34). La nivelele inalte ale organismelor politice si economice nationale si internationale se fac planuri pe termene mai lungi sau mai scurte, indreptate spre himera unui viitor fericit pentru oameni si pentru popoare. Un viitor care niciodata nu devine prezent; si o fericire care se tot amana. i aceasta deoarece lui Dumnezeu si Providentei Sale nu li se mai recunoaste nici un rol. Dar nu numai la aceste nivele inalte se dovedeste ineficienta preocuparii unei omeniri care si-a luat soarta in propriile sale maini, uitand cu totul de Dumnezeu. Acelasi lucru se poate vedea la nivelul vietii familiilor si al persoanelor. Fiecare in parte si toti la un loc nu fac decat sa reitereze la infinit zadarnicele eforturi ale miticului Sisif. Nici nu poate fi altfel atunci cand perspectiva umana nu mai acorda nici un loc Providentei.3. Nesocotirea Providentei si pacatele grele ce decurg din ea. Spuneam insa ca lipsa increderii in Providenta sta la originea unor mari si grele pacate. Astfel, expresia aparent eleganta a planificarii familiei , de fapt uciderea pruncilor inainte de a se naste pe cale chirurgicala, prin avort, pe cale mecanica, prin sterilet, sau pe cale chimica, prin pilulele antibaby , adevarate pesticide umane este motivata mai ales prin faptul ca inmultirea necontrolata a populatiei ar pune sub semnul intrebarii viitorul omenirii datorita limitarii resurselor planetei. Uitandu-se faptul ca oamenii traiau mult mai greu in vremurile trecute, cand populatia era cu mult mai rara decat astazi. i ca in fiecare etapa istorica a omenirii au fost scoase la iveala resurse nebanuite inainte. Uitandu-se, de fapt, ca Dumnezeu Creatorul este, deopotriva, Proniatorul, ca El poarta grija creatiei Sale. Neomalthusianismul actual este unul dintre pacatele cele mai mari si mai ingrozitoare ale omenirii. i totusi, el se vrea nu numai statuat si legiferat, ci si acceptat ca normal, cand anormalitatea lui este strigatoare la cer. Lipsiti fiind insa de un ochi curat , oamenii de azi si, mai ales, factorii de raspundere ai comunitatilor umane refuza sa califice uciderea ca ucidere, cum refuza sa vada consecintele dezastruoase si absolut evidente ale acestui pacat, atat pe planul vietii personale, cat si pe planul vietii popoarelor si al lumii, in general. Din pacate, multe din asa-zisele Biserici , ca urmare a secularizarii lor, adica a faptului ca s-au facut ca lumea , devenite astfel ele insele prada ale aceleiasi ingrijorari care nu tine seama de Providenta dumnezeiasca, prefera tacerea asupra acestui pacat sau chiar, in unele cazuri, participa direct la o asa-zisa paternitate responsabila , de fapt la programul neomalthusianist. Printr-o astfel de atitudine, ele isi neaga, de fapt, orice temei pentru pretentia de a fi Biserici si de a apartine lui Hristos. Caci nu mai este Biserica o grupare care, chiar daca-si zice crestina, nu mai califica pacatul drept pacat, ci confunda binele cu raul. Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau! , striga profetul Isaia (5, 20).
Ce vom manca? si Ce vom bea? iata o preocupare care face din mame ucigase ale propriilor lor copii, care face din parinti si bunici niste complotisti impotriva vietii celor care ar trebui sa le fie fiintele cele mai scumpe din lumea intreaga! Iata o preocupare ce duce la situatia ca aceia dintre copii care sunt adusi totusi la existenta unul sau cel mult doi de familie sa vada instinctiv in parintii lor pe ucigasii fratilor lor si astfel sa resimta fata de acestia o repulsie, o ura si un dispret care par numai a fi impotriva naturii!Dar cate alte pacate vin din lipsa increderii in Dumnezeu!Atatia dintre crestini n-au deloc timp de rugaciune, caci grija pentru cele lumesti ii acapareaza in asa masura, incat spun cu toata convingerea ca n-au cum sa jertfeasca slujirii lui Dumnezeu nici macar cateva minute dimineata si seara. Apoi, atatia dintre crestini nu mai au Ziua Domnului (Duminica); i-au furat-o si pe aceasta lui Dumnezeu, pentru a o pune in slujba lui Mamona. Cei care fac acest lucru nici n-ar mai...
Mamona , cuvant aramaic care inseamna bani , profit , apare aici personificat, ca o putere caruia omul este ispitit sa i se aserveasca, si, ca atare, ca un vrajmas al lui Dumnezeu. Pentru omul preocupat de cele lumesti, Mamona devine un idol si o stavila in calea slujirii lui Dumnezeu. Ispita de a deveni slujitorul lui Mamona trebuie infranta prin increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Aceasta purtare de grija a Tatalui Ceresc fata de fapturile Sale se numeste Pronie (cuvant preluat din greceste) sau Providenta (cuvant preluat din latineste).
Observam ca trei dintre temele mentionate ale acestei a doua parti a Predicii de pe Munte sunt strans legate intreolalta: anume cele pe care le putem intitula: Comoara in cer ; Dumnezeu si Mamona ; si Increderea in Providenta . Cea de-a patra, despre ochiul launtric, poate fi si ea incadrata destul de bine in context, caci, intr-adevar, numai daca acest ochi ne este curat vom avea discernamantul necesar pentru a alege sa ne adunam comori in cer, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, iar nu pe Mamona , si pentru a ne pune toata increderea in Providenta dumnezeiasca.2. Increderea, temei al credintei. Prima treapta a credintei este increderea in Dumnezeu. Sa-L crezi pe Dumnezeu pe cuvant. Sa crezi ca fagaduintele Lui se implinesc neconditionat. Despre Avraam, Sf. Scriptura ne spune ca el a crezut pe Domnul si aceasta i s-a socotit lui ca dreptate (Fac 15,6). L-a crezut pe Dumnezeu impotriva oricarei socoteli omenesti. L-a crezut si L-a ascultat fara sovaire atunci cand i-a cerut sa-si lase casa parinteasca si tara stramosilor pentru a deveni peregrin spre o patrie mai buna. L-a crezut si L-a ascultat atunci cand i-a poruncit sa-l aduca jertfa pe unicul si prea iubitul sau fiu, chiar daca aceasta porunca parea sa contrazica fagaduinta ca din el, prin Isaac, se va ridica un mare popor. Asa a ajuns el credinciosul Avraam (Gal 3,9) si parinte al tuturor celor credinciosi. Cum am putea fi noi urmasii lui Avraam (Gal 3,29) fara a avea aceeasi incredere in Dumnezeu si in cuvantul Sau? Cum sa ne numim fiii credinciosului Avraam , daca nu suntem decat niste putin credinciosi (Mt 6,30)?Astazi, ca si intotdeauna, multe dintre pacatele oamenilor decurg din lipsa de incredere in Providenta. Ce vom manca? si Cu ce ne vom imbraca? , iata doua intrebari care, chiar si atunci cand nu sunt exprimate pe fata, persista cu staruinta in constiintele oamenilor, amarandu-le fiecare clipa a vietii si acoperind cu un val intunecat acea lumina interioara sadita in ei de Creator si care ar trebui sa le arate calea spre El. Sub acest val al necredintei, ei nu se mai stiu fii ai Tatalui Ceresc si nu se mai incred in El. Se incred mai degraba in eforturile proprii, in continua lor preocupare pentru ziua de maine (v. 34). La nivelele inalte ale organismelor politice si economice nationale si internationale se fac planuri pe termene mai lungi sau mai scurte, indreptate spre himera unui viitor fericit pentru oameni si pentru popoare. Un viitor care niciodata nu devine prezent; si o fericire care se tot amana. i aceasta deoarece lui Dumnezeu si Providentei Sale nu li se mai recunoaste nici un rol. Dar nu numai la aceste nivele inalte se dovedeste ineficienta preocuparii unei omeniri care si-a luat soarta in propriile sale maini, uitand cu totul de Dumnezeu. Acelasi lucru se poate vedea la nivelul vietii familiilor si al persoanelor. Fiecare in parte si toti la un loc nu fac decat sa reitereze la infinit zadarnicele eforturi ale miticului Sisif. Nici nu poate fi altfel atunci cand perspectiva umana nu mai acorda nici un loc Providentei.3. Nesocotirea Providentei si pacatele grele ce decurg din ea. Spuneam insa ca lipsa increderii in Providenta sta la originea unor mari si grele pacate. Astfel, expresia aparent eleganta a planificarii familiei , de fapt uciderea pruncilor inainte de a se naste pe cale chirurgicala, prin avort, pe cale mecanica, prin sterilet, sau pe cale chimica, prin pilulele antibaby , adevarate pesticide umane este motivata mai ales prin faptul ca inmultirea necontrolata a populatiei ar pune sub semnul intrebarii viitorul omenirii datorita limitarii resurselor planetei. Uitandu-se faptul ca oamenii traiau mult mai greu in vremurile trecute, cand populatia era cu mult mai rara decat astazi. i ca in fiecare etapa istorica a omenirii au fost scoase la iveala resurse nebanuite inainte. Uitandu-se, de fapt, ca Dumnezeu Creatorul este, deopotriva, Proniatorul, ca El poarta grija creatiei Sale. Neomalthusianismul actual este unul dintre pacatele cele mai mari si mai ingrozitoare ale omenirii. i totusi, el se vrea nu numai statuat si legiferat, ci si acceptat ca normal, cand anormalitatea lui este strigatoare la cer. Lipsiti fiind insa de un ochi curat , oamenii de azi si, mai ales, factorii de raspundere ai comunitatilor umane refuza sa califice uciderea ca ucidere, cum refuza sa vada consecintele dezastruoase si absolut evidente ale acestui pacat, atat pe planul vietii personale, cat si pe planul vietii popoarelor si al lumii, in general. Din pacate, multe din asa-zisele Biserici , ca urmare a secularizarii lor, adica a faptului ca s-au facut ca lumea , devenite astfel ele insele prada ale aceleiasi ingrijorari care nu tine seama de Providenta dumnezeiasca, prefera tacerea asupra acestui pacat sau chiar, in unele cazuri, participa direct la o asa-zisa paternitate responsabila , de fapt la programul neomalthusianist. Printr-o astfel de atitudine, ele isi neaga, de fapt, orice temei pentru pretentia de a fi Biserici si de a apartine lui Hristos. Caci nu mai este Biserica o grupare care, chiar daca-si zice crestina, nu mai califica pacatul drept pacat, ci confunda binele cu raul. Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau! , striga profetul Isaia (5, 20).
Ce vom manca? si Ce vom bea? iata o preocupare care face din mame ucigase ale propriilor lor copii, care face din parinti si bunici niste complotisti impotriva vietii celor care ar trebui sa le fie fiintele cele mai scumpe din lumea intreaga! Iata o preocupare ce duce la situatia ca aceia dintre copii care sunt adusi totusi la existenta unul sau cel mult doi de familie sa vada instinctiv in parintii lor pe ucigasii fratilor lor si astfel sa resimta fata de acestia o repulsie, o ura si un dispret care par numai a fi impotriva naturii!Dar cate alte pacate vin din lipsa increderii in Dumnezeu!Atatia dintre crestini n-au deloc timp de rugaciune, caci grija pentru cele lumesti ii acapareaza in asa masura, incat spun cu toata convingerea ca n-au cum sa jertfeasca slujirii lui Dumnezeu nici macar cateva minute dimineata si seara. Apoi, atatia dintre crestini nu mai au Ziua Domnului (Duminica); i-au furat-o si pe aceasta lui Dumnezeu, pentru a o pune in slujba lui Mamona. Cei care fac acest lucru nici n-ar mai...
