Stateam de vorba cu un taran, muncitor intr-o mina de carbuni. Imi spunea: De-acum mi-am pus in randuiala gospodaria. Mi-am facut casa noua, grajd, soproane; doar niste camari imi lipsesc sa-mi mai fac. Dar daca voi fi sanatos, le voi termina si pe acelea pana la toamna. Dupa ce le voi avea si pe []Stateam de vorba cu un taran, muncitor intr-o mina de carbuni. Imi spunea: De-acum mi-am pus in randuiala gospodaria. Mi-am facut casa noua, grajd, soproane; doar niste camari imi lipsesc sa-mi mai fac. Dar daca voi fi sanatos, le voi termina si pe acelea pana la toamna. Dupa ce le voi avea si pe astea, voi zice adio minei, voi ramane pe langa mosioara ce o am si nu-mi voi mai chinui zilele pe aici. Bine, i-am raspuns, sa-ti ajute Dumne zeu. Da-mi insa voie sa te intreb un lucru: in cer ti-ai facut casa? In cer? ma intreba el uimit. Da! Ba, acolo mi se pare ca nu. Nu? Pai cum? Aici adica, unde vei vietui cel mult 80, 90 de ani, ti-ai facut de toate, iar dincolo, unde vei trai vesnic, nimic? Se poate?Ma privi, nestiind ce sa-mi raspunda. Vezi, dragul meu, i-am zis, cat de nein telepti suntem noi? Pentru clipa de viata ce o traim aici pe pamant ne trudim, alergam, stran gem si, de multe ori cand lumea am dobandit-o , trebuie sa plecam, sa le lasam pe toate, iar pentru viata de veci, care niciodata nu se va sfarsi, de-ata tea ori nici nu voim sa ne interesam. Oare nu suntem noi nebuni lucrand astfel? Ba chiar asa, imi raspunse. Uitam de suflet, de parca n-am mai muri niciodata. i ramase omul meu pe ganduriIoan Capatadin Roadele Duhului Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2015