PREZENT
Unul din doisprezece Am aflat dintr-o revista ca, potrivit cartilor sfinte, atunci cand Iacov l-a binecuvantat pe Iuda, unul din fiii sai, in aceasta binecuvantare s-a folosit de toate literele alfabetului ebraic, in afara de una corespunzatoarei literei romanesti z si care se numeste zair, cuvantul care in limba ebraica inseamna arma. Deducem ca cel []Unul din doisprezeceAm aflat dintr-o revista ca, potrivit cartilor sfinte, atunci cand Iacov l-a binecuvantat pe Iuda, unul din fiii sai, in aceasta binecuvantare s-a folosit de toate literele alfabetului ebraic, in afara de una corespunzatoarei literei romanesti z si care se numeste zair, cuvantul care in limba ebraica inseamna arma.
Deducem ca cel ce este cu adevarat ucenic al leului, din semintia lui Iuda, in veac nu are permisiunea sa poarte si sa foloseasca arma. i intr adevar, cand, la prinderea Domnului in Ghetsimani, pentru a-L apara, Petru scoate sabia si loveste, Domnul il opreste, avertizandu-l ca tot cel ce scoate sabia de sabie va pieri.
Copilul Domnului este trimis ca un miel in mijlocul lupilor. Mielul nu are nici o alta arma decat increderea in paza pastorului si blandetea tacerii lui rabdatoare, nevinovatia si seninatatea citite in ochisorii lui inlacrimati.
Acceptarea acestei tactici a nefolosirii sabiei unice in istoria lumii, se bazeaza pe textul din Sfanta Scriptura unde Mantuitorul, protestand impotriva atitudinii lui Petru, declara:Dar cum se vor implini Scripturile?Aceasta e rezolvarea si dorinta sincera si a copiilor lui Dumnezeu.
Scripturile se implinesc si cu ei ca si cu Stapanul lor, pentru ca nu poate fi sluga tratata altfel decat Stapanul.
Din cei doisprezece apostoli, unsprezece L-au inteles si urmat in conditiile cerute. Unul insa L-a tradat. S-ar putea ca aceasta proportie, de 1 la 12, sa se pastreze, mentinandu-se peste veacuri. Insa nu aceasta ne intereseaza pe noi, ci sa dovedim prin cele unsprezece scrisori ale unor unsprezece frati dintre cei adevarati, pe care le vom reproduce mai jos ca in istoria Oastei Domnului sunt scrise pagini martirice care confirma seriozitatea si inaltul grad al maturitatii duhovnicesti la care s-a ajuns:Imbrac haina de jertfa, ii scrie unul dintre frati Parintelui Iosif.
Dezbrac haina vazuta, dar nu ma lepad de Biserica cea vie si de Parintele Iosif, pastrandu-mi imaculata haina sufletului si a constiintei de ostas al lui Hristos, zicea altul.
Te vom urma si in exil, altul.
Te vom sarbatori in veac, altul. i altul, si altul, si unsprezece, si o suta, si o mie, si trei mii, si peste o suta de mii de frati isi anuntau adeziunea, alaturandu-se celui ce le-a deschis ochii.
Bucuria si mangaierea unui adevarat copil al lui Dumnezeu este implinirea Scripturilor si cu el si in viata lui. i aceasta a fost bucuria si mangaierea Parintelui Iosif. Chiar daca trebuia sa se plece a opta oara sub cutitul doctorului Eitel, el tot plin de pace era.
Pacea aceasta a aflat-o in acceptarea voii lui Dumnezeu si in nestramutata dorinta de a nu iesi intru nimic din ascultarea de aceasta. Sau, mai precis spus, de a nu-si ingadui sa scoata nici o clipa macar umarul de sub crucea asezata pe subrezenia lui de Mana Domnului.
Acel unul din cei doisprezece a fost Nicolae Vonica. Am aratat acest unic caz de tradare pentru a va putea da seama pana unde poate duce ambitia celor mari, pe de o parte, si pana unde poate cobori cineva in josnicie, la blidul de linte, pe de alta parte.
Au mai fost ei si altii si mai ales cei carora le placea sa fie laudati, asa-zisii ofiteri, cei numai de zile bune, iscusitii predicatori.
Popandai, asa cum ii numea parintele Vasile Ouatu, au fost destui.
Insa au fost si inimi iubitoare de frati smeriti si hotarati care, prin toate incercarile, cum zicea Mantuitorul, au ramas langa El. Acestia au constituit dulcea mangaiere a zilelor de pe urma a vietii parintelui nostru iubit.
O, cat de frumoasa este sinceritatea si statornicia pe calea Domnului!Vom prezenta in continuare un material preluat din Ostasul Domnului , nr. 3, din 21 nov. 1937, din care reiese clar atitudinea celui unul din doisprezece fata de Parintele Iosif si fata de Lucrarea Oastei. i apoi unsprezece scrisori ale celorlalti unsprezece, care au facut dovada statorniciei lor langa Parintele Iosif.
Ascultati si va minunati cum a ajuns fr. Nicolae Vonica la Lumina Satelor In Lumina Satelor numarul trecut si-a facut aparitia si fr. Nicolae Vonica. Desigur, pentru multi, aceasta este o surpriza si nedumerire. Dar scrisoarea pe care o dam mai jos spune totul.
E o scrisoare istorica, ce va ramane in istoria Oastei. Petrosani Vlasca, 13 X 1937 Scumpe parinte Iosif,Am primit circularele cu comunicarile triste si dureroase. Va trimit aici adresele a cate unui frate ostas din gruparile de prin partile acestea. Circularele le-am citit fratilor adunati din mai multe comune la nunta ostaseasca a unui frate de aici.
I-a impresionat mult. Am avut inca o ocazie sa vad dragostea sfanta ce va poarta ei.
Lupta e deci in toi, mai apriga ca oricand. Loviturile ce primiti sunt tot mai dureroase. Tradari peste tradari, mai mult sau mai putin zgomotoase. ()Trebuia sa vina de vreme ce ati marturisit pe Iisus cel Rastignit atata vreme, cu atata putere neinfricata si cu atata jertfa sfanta. Lumea si stapanul ei, diavolul, nu puteau sa vi-o ierte. i iata, cei ce va strigau ieri Osana!, azi zbiara turbati: Rastigniti-l!. Acum drumul Golgotei e in plin urcus. Ocarile se inmultesc, loviturile sunt mai aspre. Dar crucea inalta pe om sus langa Dumnezeu, mai presus de orice ocari si lovituri.
Sub ochii nostri se consuma cea mai grozava tradare a lui Iisus din istoria neamului nostru.
Cel mai mare apostol al lui Hristos, pe care l-au avut romanii si poate cel mai mare al crestinismului de azi din Europa e scos in drum si lovit cu pietre de ura, de chiar ucenicii lui. Dar, cum spuneam, nici nu se putea altfel. Ca atat jertfa, cat si tradarea ei sa fie deplina.
Ma doare mult de sfintia voastra si de fratii urgisiti pentru numele sfintiei voastre. Sunt adanc lovit de toate cele ce se intampla. Of, dar nu pot nici macar sa va mangai. Caci, daca scrisoarea aceasta va aduce toata dragostea si stima ce vi-o port, eu va aduc si o veste dureroasa din partea mea. Anume, pentru ca sa-mi fac un rost si mai ales pentru ca sa mi indeplinesc dorinta mea sfanta ca a ingerilor de-a ajunge preot cu orice sacrificii, eu ma vad silit sa ma impac cu oficialitatile Bisericii si sa ma pun sub ordinele ei.
Dar adaug imediat ca asta o voi face numai intrucat nu mi se va cere sa-mi calc pe constiinta si sa tradez pe scumpul meu Mantuitor si pe sfintia voastra. i totusi ma cutremur si ma doare, am spus ca va trebui sa-mi impun oficial o rezerva fata de sfintia voastra si lupta sfanta ce o duceti. Deci faptul acesta nu poate fi socotit, tinand seama de situatia mea, o tradare, simt totusi cu o nespusa jale ca e un fel de despartire si un fel de ingradire a firii mele obisnuita cu lupta deschisa contra fariseilor. Sa-mi pun eu calusul in gura? Daca ma cunoasteti, va inchipuiti cat ma doare asta.
Dar sunt hotarat sa sufar totul, ca sa pot cat mai curand sa slujesc lui Iisus in chipul cel mai inalt cu putinta, ca preot. Vreau sa zic preot, asa cum imi spune inima mea si cum inteleg eu misiunea ingereasca. tiu sacrificiul ce trebuie sa-l fac, dar il nesocotesc, gandindu-ma la binele ce pot face fratilor mei spre mantuirea lor, a mea si slava Domnului Iisus. Deci, daca trebuie sa parasesc un front al Domnului, n-o fac spre a-L trada, ci spre a ma arunca pe un alt front al Lui.
Ah, scumpe parinte Iosife, cred ca intelegeti bine situatia mea de acum, durerea mea sufleteasca, greutatile ce-mi stau in cale si sacrificiile ce trebuie sa le fac. Sunt convins ca nu veti interpreta gresit lucrurile si nici nu ma veti socoti ca pe un tradator. Domnul stie cat m-am framantat de trei luni ca...
Deducem ca cel ce este cu adevarat ucenic al leului, din semintia lui Iuda, in veac nu are permisiunea sa poarte si sa foloseasca arma. i intr adevar, cand, la prinderea Domnului in Ghetsimani, pentru a-L apara, Petru scoate sabia si loveste, Domnul il opreste, avertizandu-l ca tot cel ce scoate sabia de sabie va pieri.
Copilul Domnului este trimis ca un miel in mijlocul lupilor. Mielul nu are nici o alta arma decat increderea in paza pastorului si blandetea tacerii lui rabdatoare, nevinovatia si seninatatea citite in ochisorii lui inlacrimati.
Acceptarea acestei tactici a nefolosirii sabiei unice in istoria lumii, se bazeaza pe textul din Sfanta Scriptura unde Mantuitorul, protestand impotriva atitudinii lui Petru, declara:Dar cum se vor implini Scripturile?Aceasta e rezolvarea si dorinta sincera si a copiilor lui Dumnezeu.
Scripturile se implinesc si cu ei ca si cu Stapanul lor, pentru ca nu poate fi sluga tratata altfel decat Stapanul.
Din cei doisprezece apostoli, unsprezece L-au inteles si urmat in conditiile cerute. Unul insa L-a tradat. S-ar putea ca aceasta proportie, de 1 la 12, sa se pastreze, mentinandu-se peste veacuri. Insa nu aceasta ne intereseaza pe noi, ci sa dovedim prin cele unsprezece scrisori ale unor unsprezece frati dintre cei adevarati, pe care le vom reproduce mai jos ca in istoria Oastei Domnului sunt scrise pagini martirice care confirma seriozitatea si inaltul grad al maturitatii duhovnicesti la care s-a ajuns:Imbrac haina de jertfa, ii scrie unul dintre frati Parintelui Iosif.
Dezbrac haina vazuta, dar nu ma lepad de Biserica cea vie si de Parintele Iosif, pastrandu-mi imaculata haina sufletului si a constiintei de ostas al lui Hristos, zicea altul.
Te vom urma si in exil, altul.
Te vom sarbatori in veac, altul. i altul, si altul, si unsprezece, si o suta, si o mie, si trei mii, si peste o suta de mii de frati isi anuntau adeziunea, alaturandu-se celui ce le-a deschis ochii.
Bucuria si mangaierea unui adevarat copil al lui Dumnezeu este implinirea Scripturilor si cu el si in viata lui. i aceasta a fost bucuria si mangaierea Parintelui Iosif. Chiar daca trebuia sa se plece a opta oara sub cutitul doctorului Eitel, el tot plin de pace era.
Pacea aceasta a aflat-o in acceptarea voii lui Dumnezeu si in nestramutata dorinta de a nu iesi intru nimic din ascultarea de aceasta. Sau, mai precis spus, de a nu-si ingadui sa scoata nici o clipa macar umarul de sub crucea asezata pe subrezenia lui de Mana Domnului.
Acel unul din cei doisprezece a fost Nicolae Vonica. Am aratat acest unic caz de tradare pentru a va putea da seama pana unde poate duce ambitia celor mari, pe de o parte, si pana unde poate cobori cineva in josnicie, la blidul de linte, pe de alta parte.
Au mai fost ei si altii si mai ales cei carora le placea sa fie laudati, asa-zisii ofiteri, cei numai de zile bune, iscusitii predicatori.
Popandai, asa cum ii numea parintele Vasile Ouatu, au fost destui.
Insa au fost si inimi iubitoare de frati smeriti si hotarati care, prin toate incercarile, cum zicea Mantuitorul, au ramas langa El. Acestia au constituit dulcea mangaiere a zilelor de pe urma a vietii parintelui nostru iubit.
O, cat de frumoasa este sinceritatea si statornicia pe calea Domnului!Vom prezenta in continuare un material preluat din Ostasul Domnului , nr. 3, din 21 nov. 1937, din care reiese clar atitudinea celui unul din doisprezece fata de Parintele Iosif si fata de Lucrarea Oastei. i apoi unsprezece scrisori ale celorlalti unsprezece, care au facut dovada statorniciei lor langa Parintele Iosif.
Ascultati si va minunati cum a ajuns fr. Nicolae Vonica la Lumina Satelor In Lumina Satelor numarul trecut si-a facut aparitia si fr. Nicolae Vonica. Desigur, pentru multi, aceasta este o surpriza si nedumerire. Dar scrisoarea pe care o dam mai jos spune totul.
E o scrisoare istorica, ce va ramane in istoria Oastei. Petrosani Vlasca, 13 X 1937 Scumpe parinte Iosif,Am primit circularele cu comunicarile triste si dureroase. Va trimit aici adresele a cate unui frate ostas din gruparile de prin partile acestea. Circularele le-am citit fratilor adunati din mai multe comune la nunta ostaseasca a unui frate de aici.
I-a impresionat mult. Am avut inca o ocazie sa vad dragostea sfanta ce va poarta ei.
Lupta e deci in toi, mai apriga ca oricand. Loviturile ce primiti sunt tot mai dureroase. Tradari peste tradari, mai mult sau mai putin zgomotoase. ()Trebuia sa vina de vreme ce ati marturisit pe Iisus cel Rastignit atata vreme, cu atata putere neinfricata si cu atata jertfa sfanta. Lumea si stapanul ei, diavolul, nu puteau sa vi-o ierte. i iata, cei ce va strigau ieri Osana!, azi zbiara turbati: Rastigniti-l!. Acum drumul Golgotei e in plin urcus. Ocarile se inmultesc, loviturile sunt mai aspre. Dar crucea inalta pe om sus langa Dumnezeu, mai presus de orice ocari si lovituri.
Sub ochii nostri se consuma cea mai grozava tradare a lui Iisus din istoria neamului nostru.
Cel mai mare apostol al lui Hristos, pe care l-au avut romanii si poate cel mai mare al crestinismului de azi din Europa e scos in drum si lovit cu pietre de ura, de chiar ucenicii lui. Dar, cum spuneam, nici nu se putea altfel. Ca atat jertfa, cat si tradarea ei sa fie deplina.
Ma doare mult de sfintia voastra si de fratii urgisiti pentru numele sfintiei voastre. Sunt adanc lovit de toate cele ce se intampla. Of, dar nu pot nici macar sa va mangai. Caci, daca scrisoarea aceasta va aduce toata dragostea si stima ce vi-o port, eu va aduc si o veste dureroasa din partea mea. Anume, pentru ca sa-mi fac un rost si mai ales pentru ca sa mi indeplinesc dorinta mea sfanta ca a ingerilor de-a ajunge preot cu orice sacrificii, eu ma vad silit sa ma impac cu oficialitatile Bisericii si sa ma pun sub ordinele ei.
Dar adaug imediat ca asta o voi face numai intrucat nu mi se va cere sa-mi calc pe constiinta si sa tradez pe scumpul meu Mantuitor si pe sfintia voastra. i totusi ma cutremur si ma doare, am spus ca va trebui sa-mi impun oficial o rezerva fata de sfintia voastra si lupta sfanta ce o duceti. Deci faptul acesta nu poate fi socotit, tinand seama de situatia mea, o tradare, simt totusi cu o nespusa jale ca e un fel de despartire si un fel de ingradire a firii mele obisnuita cu lupta deschisa contra fariseilor. Sa-mi pun eu calusul in gura? Daca ma cunoasteti, va inchipuiti cat ma doare asta.
Dar sunt hotarat sa sufar totul, ca sa pot cat mai curand sa slujesc lui Iisus in chipul cel mai inalt cu putinta, ca preot. Vreau sa zic preot, asa cum imi spune inima mea si cum inteleg eu misiunea ingereasca. tiu sacrificiul ce trebuie sa-l fac, dar il nesocotesc, gandindu-ma la binele ce pot face fratilor mei spre mantuirea lor, a mea si slava Domnului Iisus. Deci, daca trebuie sa parasesc un front al Domnului, n-o fac spre a-L trada, ci spre a ma arunca pe un alt front al Lui.
Ah, scumpe parinte Iosife, cred ca intelegeti bine situatia mea de acum, durerea mea sufleteasca, greutatile ce-mi stau in cale si sacrificiile ce trebuie sa le fac. Sunt convins ca nu veti interpreta gresit lucrurile si nici nu ma veti socoti ca pe un tradator. Domnul stie cat m-am framantat de trei luni ca...
